Ziua eroilor [Heroes’ Day]

O fi altfel pe alte meleaguri unde secularizarea are sute de ani de istorie – nu doar vreo 164 de ani, de pe la 1848 – dar în România pare lipsit de sens a te gândi la eroi şi fapte de eroism fără să-ţi vină în minte jertfa Mântuitorului Iisus Hristos.

Şi la noi s-a încercat o secularizare a eroilor, o rupere a lor de Semnul Crucii sub care au luptat şi au murit. Şi care apare încă cele mai multe monumente dedicate lor.

Încercarea de a-i separa pe eroi de înţelesul duhovnicesc al jertfei lor se făcea în vremea comunismului şi, din păcate, se mai face şi în vremurile de libertate (inclusiv pentru apostazie) de care încă ne bucurăm.

Desigur, şi în afara rostului adus de Hristos în lume, există acte eroice în faţa cărora ne plecăm. În toate vremurile, în toate locurile şi în toate civilizaţiile, sunt oameni care pun mai presus de ei înşişi şi de viaţa lor câte un ideal a cărui împlinire este aşteptată să servească semenilor.

Au murit sperând la ceva, fie că moartea lor avea să se soldeze cu un palpabil succes din perspectivă istorică pentru statul sau naţiunea sub ale căror flamuri au luptat.

Dar există, evident, şi milioane de fapte eroice inutile. Care nu au avut consecinţe pozitive în viaţa semenilor. Ba dimpotrivă. Să ne gândim doar la milioanele de ostaşi germani şi japonezi căzuţi în cel de-al Doilea Război Mondial.

Tot aşa, de sub lupa mioapă a cercetătorului secular, moartea a sutelor de mii de români de prin stepele şi lagărele din Rusia nu poate fi privită decât ca o tragică inutilitate.

Cu totul altfel vede moartea lor, adesea în condiţii groaznice – deloc spectaculoasă, precum a eroilor sovietici din filme – Biserica ai cărei fii au fost majoritatea covâşitoare a acelor ostaşi.

Pomeniţi la fiecare Sfântă Liturghie, eroii au şi o zi a lor – Înălţarea Domnului. Indiferent de sensurile omeneşti pe care le putem da morţii lor, adevăratul rost al sacrificiului lor numai în Hristos poate fi descrifrat.

De aceea, pentru cei care izbesc cu piciorul în ţepuşă, rostul milioanelor de morţi – în urma cărora România nu este mai mare, mai bogată, mai civilizată, ci tot necorelată la trendurile progresului, săracă, înapoiată etc – rămâne indescifrabil.

Dar pentru Biserică, nici un erou nu este mort degeaba, căci destinul în veşnicie al unei neam nu se calculează în tone de carne de tun eficient folosite sau irosite în jocuri geopolitice.

Mai mult contează numărul celor care, ducându-se dincolo cu nădejdea în Învierea lui Hristos, pot cântări mai mult în balanţă decât nenumăratele păcate ale generaţiei actuale.

Luaţi de pe ogoare, de pe băncile şcolilor, din uzine, din braţele mamelor şi ale iubitelor, din biserici sau, poate, chiar de prin crâşme – şi aruncaţi în văpaia războiului, pentru a fi sfârtecaţi de obuze sau ucişi prin înfometare în lagăre.

Cu tot ce au avut, cu bune şi rele, au fost rupţi de rosturile lumeşti şi duşi la război, fiind jertfiţi “pe câmpurile de luptă, în lagăre şi în închisori pentru apărarea patriei şi a credinţei strămoşeşti, pentru întregirea neamului, libertatea şi demnitatea poporului român”.

Numai Dumnezeu poate şti dacă şi cât cântăreşte jerfta lor inclusiv pentru mântuirea noastră, a urmaşilor lor de azi, adesea sinucigaş de indiferenţi faţă de patrie, credinţă strămoşească, aspiraţia de întregire a neamului, libertate şi demnitate.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Cranes over Bucharest [Macarale peste Bucureşti]

Since the fall of the Iron Curtain, Romania’s (not Hungary’s!) capital – Bucharest, not Budapest! – hasn’t seen as many cranes (pics 1, 3, 5, 7) as those visible these days.

They are not as omnipresent as they were in the late 1980s, nevertheless, their presence can’t remain unnoticed, to locals and visitors alike.

As if there were no global economic crisis and Romania were immune to the turmoil in the Eurozone, cranes leave their mark of optimism on Bucharest’s skyline.

So it was during Nicolae Ceauşescu’s last days, so it was in Patriarh Noah’s time. People were building as if there would be a guaranteed tomorrow.

It’s true that, in Brussels, where cranes (pics 2, 4, 6, 8) stood a few years ago, a new building has risen to accommodate the newest EU institition.

The European External Action Service (EEAS) has got a nice home now, but whether the EU has a common foreign policy is still arguable.

The same applies for Bucharest. It may have more and more visible tower cranes, however, the city still lacks a coherent development strategy.

Were the cranes in Brussels and are those in Bucharest a true earnest of a prosperous future?! I bet Ceauşescu thought the same about his cranes in 1989…

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (29) – Smiling cars / Maşini zâmbăreţe

[EN] There’s couldn’t be a complete smile without a smiling glance, is it? [RO] Nu ar putea exista un zâmbet complet fără o privire zâmbitoare, nu-i aşa?

[EN] Thus, eyelashes should count as much as cheek muscles in... smile making. [RO] Aşadar, genele ar trebui să conteze la fel de mult precum muşchii obrajilor în... facerea zâmbetelor.

[EN] What about cars? Is there a new car tuning fashion? Here are some suprise-pics from unsmiling Bucharest. [RO] Dar pentru maşini? Este vreo nouă modă de tuning? Iată nişte poze-supriză din nezâmbitorul Bucureşti.

[EN] It takes little to humanize Daewoo Matiz cars. And even BMWs! [RO] Nu îţi trebuie mult pentru a umaniza maşini Daewoo Matiz. Şi chiar BMW!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (34) [Things like these, only at the Brits]

Că taxiurile britanice sunt mult mai viu colorate decât apar în filme – când, probabil, numai cine plăteşte bani grei poate apărea pe portierele automobilelor Manganese Bronze care apar pe marile şi micile ecrane – am mai scris deja (aici şi aici).

Dar o reclamă cu totul neobişnuită este cea din imaginea de faţă, făcută în Edinburgh. Oare mai există altundeva în lume astfel de invitaţii pentru a urma studii universitare (în speţă la Aberdeen, în nord-estul Scoţiei)?!

Ce efect o fi avut campania aceasta?! Câţi tineri or fi socotit că această bătrână (datând din 1494) University of Aberdeen trebuie să fie una ‘cool’, din moment ce îi întreabă “Ce mai aştepţi? …un autobuz?” şi îşi face reclamă în acest mod inedit?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Grave and unpleasant readings / [RO] Lecturi grave şi neplăcute (10)

[EN] Exactly two centuries ago (on May 16, 1812), Russia snatched Bessarabia (which had not existed as distinct territory before) from Moldova. [RO] Exact acum două secole (pe 16 mai, 1812), Rusia a înşfăcat Basarabia (care nu existase ca teritoriu distinct înainte) de la Moldova.

[EN] Ottoman Turkey renounced this fringe of land between the Prut and the Dniester rivers, chopping Moldova for a second time. [RO] Turcia otomană a renunţat la această făşie de pământ dintre râurile Prut şi Nistru, ciopârţind Moldova pentru a doua oară.

[EN] Not very long before (1775), the Ottomans had ceded the north-western part of the country (Bukovina) to Austria. [RO] Nu cu foarte mult înainte (1775), otomanii cedaseră partea de nord-vest a ţării (Bucovina) Austriei.

[EN] The Russian-Ottoman Treaty was signed at Manuc’s Inn, Bucharest. Today, people have beer and Lebanese (?!) food there. [RO] Tratatul ruso-otoman a fost semnat la Hanul lui Manuc, Bucureşti. Azi, oamenii iau bere şi mâncare libaneză (?!) acolo.

[EN] A similar deal (1878) between Istanbul and London would forever change the destiny of Cyprus. [RO] O înţelegere similară (1878) între Istanbul şi Londra avea să schimbe pentru totdeauna destinul Ciprului.

[EN] Greece and Cyprus never united, though they are both EU members. A similar scenario is unlikely for Romania and Moldova. [RO] Grecia şi Cipru nu s-au unit niciodată, deşi sunt ambele membre ale UE. Un scenariu similar este improbabil pentru România şi Moldova.

[EN] What is likely is for Greece to exit (or be kicked out) of the Eurozone (+ EU), and for Moldova to be left out of the EU and Romania. [RO] Ceea ce este probabil este ca Grecia să iasă (sau să fie dată afară) din Eurozonă (+ UE), iar Moldova să fie lăsată în afara UE şi a României.

[EN] Russia is ready to benefit from that, and – after 70 years of peace taken for granted by many – Europe could be on the brink of war again… [RO] Rusia este gata să beneficieze de acesta şi – după 70 de ani de pace luaţi de-a gata de mulţi – Europa s-ar putea afla în pragul războiului din nou…

[EN] The proposed readings: / [RO] Lecturile propuse:

[EN] 1) How was Moldova chopped – here, here, here, here.

[RO] 2) Cum a fost ciopârţită Moldova – aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici, aici.
--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

[EN] 3) Republic of Moldova’s indentity problem – here, here.

[RO] 4) Despre capcana încrederii în Vladimir Putin – aici.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

UK’s motor vanity fair (26) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

Again, I find no point in saying much; here’s another extremely interesting spyder photographed by my reader C.L., which was parked to the left side of this one.

To my great surprise, quite soon after I had posted the previous episode of this series, someone correctly identified the car brand. Would this happen again?

I couldn’t identify the symbol on the – let’s thank Wikipedia for the short English lesson! :-) – bonnet ornament (or radiator cap or motor mascot or car mascot) in the pic.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Worth trying in the UK / [RO] Merită încercat în UK (24)

[EN] It’s not the first delicious ‘British stuff’ that I recommend, but this one really makes it to my top of ‘3-5 best of the best’! [RO] Nu este prima ‘chestie britanică’ delicioasă pe care o recomand, dar aceasta chiar intră în topul meu ‘3-5 cele mai bune’!

[EN] Cranachan – an amazing, mouthwatering, traditional Scottish dessert. [RO] Cranachan  – un desert tradiţional scoţian uimitor, care îţi lasă gura apă.

[EN] Very simple ingredients (oatmeal, whipped cream, whisky, honey + a few raspberries or mint leaves), but great taste! [RO] Ingrediente foarte simple (fulgi de ovăz, frişcă, whisky, miere + câteva boabe de zmeură sau frunze de mentă), dar gust minunat!

[EN] The secret lies in soaking (in whisky!) and roasting the oatmeal. [RO] Secretul constă în înmuierea (în whisky!) a fulgilor de ovăz şi prăjirea lor.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Goodbye, rightist hypocrite! Welcome, leftist hypocrite! [La revedere, ipocrit de dreapta! Bun venit, ipocrit de stânga!]

Another swellhead hypocrite – who is convinced of having saved France as much as Gordon Clown dreamt of having saved the world – exits the stage. To no one’s surpise, not even his…

The promised surprise in the run-off election didn’t happen. Thus, Nicolas Sarkozy must step down, leaving his conterparts in the USA, EU, and NATO wondering about the future.

How and to what extent would France change under a ‘Mr Normal’ type of president, as François Hollande describes himself?

Under Sarko ‘the extravagant’, things worked out pretty well for the American (+ NATO) and German (+ EU) interests. Or, at least, everything was predictable.

On the one hand, Sarkozy indebted the country as no other before him – both as minister for Budget (1993-1995) and as President (2007-2012).

On the one other hand, he prescribed the same inane panacea – austerity. In mild doses for France, in deadly doses for Greece.

There’s nothing unusual about this hypocrisy. Excessive spending followed by excessive austerity are irrational only from the perspective of the taxpayer.

For those who decide them and their wealthy friends (from Paris or elsewhere), these apparently irreconcible policies surely have profitable reasons.

And here comes Hollande, a kind of accidental president. As lacklustre as John Kerry in the US presidential election of 2004, yet certainly luckier than him.

Dominique Strauss-Kahn’s philandering made François Hollande the new president of France. Only fanatical leftists could outline other merits of his.

As for wacky promises, he’s as good at selling them as others. He said he would tax by 75% all incomes over 1 million euros a year.

That’s second only to the 100% tax on incomes over 360,000 euros envisaged by Jean-Luc Mélenchon, the Trotskyst candidate.

It’s possible that this is but typical electoral campaign crap, however, does Hollande have any viable solutions to back up his ‘no more austerity’ slogan?!

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Feţe ale bătrâneţii [Faces of old age]

[1] Fefeleaga lui Ion Agârbiceanu, sat din jud. AB (2011).

De n-or fi altele planurile lui Dumnezeu cu unul sau altul , cu toţii o să ajungem la bătrâneţe – o (aparent) îndepărtată dimensiune, condiţie, etapă, altă lume chiar, pe care adesea ne este mult mai greu să ne-o închipuim decât propria moarte.

[2] La cerşit la gardul Primăriei din New York (2007).

Se mai întâmplă să ne vedem moartea cu ochii. Poate că fiecare om, şi nu o dată, trece prin experienţe-limită. Unii vor primi avertismentul, alţii nu. Dar cine poate spune că şi-a văzut bătrâneţea cu ochii? Ea vine încă şi mai pe nepregătite decât moartea...

[3] Street busking lângă Grande Place, Bruxelles (2008).

Nici nu şti mai când ai fost pe lume şi te deja pregăteşti să nu mai fi – adică nu aici şi acum, dar aceasta nu înseamă că nu vei fi dincolo. Şi nimeni nu poate nici măcar să întrevadă cum se va simţi atunci, pe ultima sută de metri înainte de finish.

[4] Bucuria unei conducte sparte n-are vârstă, Bucureşti (2009).

N-oi fi găsit eu, dar or exista destule definiţii iscusite a cum este să te simţi ca vârstnic, deşi cred că majoritatea sunt formulate a posteriori, de către cei îmbătrâniţi deja, nicidecum de tineri care să preguste cumva bătrâneţea.

[5] Român din Kazahstan în vizită în România (2008).

Nu am decât o formulare genială, demnă de împărtăşit pe blog, din prima categorie – oferită de cineva deja în etate. Este vorba de un vârstnic intervievat într-o emisiune TV (nu ştiu care şi nu ştiu pe care post, dar cândva prin 2012).

[6] Îngenuncheată în curtea bisericii, la Sfânta Liturgie, Bucureşti (2011).

Nu mă uit la televizor şi nu ştiu despre ce să fi fost vorba, dar am reţinut ultima întrebare reportericească. Poate că o fi fost una relevantă pentru a da greutate opiniilor susţinute de respectivul reprezentat al României paralele (rurale): “Câţi ani aveţi?”

[7] Cetăţene europene la o dezbatere despre UE, jud. TR (2010).

Nu fără un zâmbet, dar cât se poate de ferm şi fără a sta pe gânduri, omul răspunde: “Nu mai am niciunul”. Răspunsul a stârnit nedumerirea reporterului, care a încropit o nouă întrebare de genul ‘cum adică?’, parcă prin mimică în loc de cuvinte.

[8] Monah la rugăciune, mănăstire din jud. AB (2011).

“Păi au trecut toţi,” a spus bătrânul, la fel de isteţ precum Moş Ion Roată. Nu pot să ştiu câţi anume, ci doar să sper că or mai fi măcar câţiva astfel de vârstnici proaspeţi în România, neînvechiţi în rele obiceiuri, cu minţile şi inimile deschise.

[9] La cerşit pe un bulevard principal din Bucureşti (2012).

Desigur, ţinta ideală a oricui ar fi deschiderea către viaţa de apoi, dar de ce să nu fie de dorit şi o deschidere către participarea activă la viaţa societăţii, cum propune Anul european al îmbătrânirii active şi al solidarităţii între generaţii?

[10] La cules de iarbă, sat din jud. VL (2012).

Mulţi cinici or zice că nu va fi decât multă vorbărie fără urmări acest an european, însă tare aş vrea întrebarea “care va fi rolul dumneavoastră în societate la vârsta de 60, 70 sau 80 de ani?” să fie luată în serios de cât mai mulţi români şi europeni.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (25) [From my forays into Scotland's heartland]

Două ciudăţenii din Scoţia. Prima – două jumătăţi de vacă înfipte într-o clădire de pe aşa-numita ‘stradă a vacilor’ (Cow Gate) din Edinburgh.

A doua – o cabină de camion de pe Sauchiehall street, la intrarea într-un club situat într-o zonă de shopping, baruri şi restaurante din Glasgow.

Să se fi născut în Scoţia (sau altundeva pe tărâm britanic) acest tip de artă urbană, pentru a colora puţin clădirile înnegrite de umiditate?

Ori este doar o modă importată din SUA, unde aceste exprimări artistice (kitsch în toată regula, ar zice unii) sunt menite să ia ochii consumatorilor?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]