. La fel cum nu înţeleg cum poate fi cineva antisemit şi mi se va părea întotdeauna o atitudine stupidă, nu ştiu dacă voi putea fi vreodată antiamerican.
.Evident, se întâmplă destul de des să mă simt şi eu iritat de gafele de copil răsfăţat al diferitelor administraţii de la Washington sau de delicateţea de elefant într-un magazin de porţelanuri a diplomaţiei americane.
. Însă, mai înainte de a arunca primul piatra către metehnele americăneşti, pun mereu în oglindă cum arată, în restul lumii, foste puteri (UK, Franţa, Rusia, Japonia), viitoare superputeri (China) sau entităţi încă-nelămurite-ca-statut-global (UE).
. Şi oglinda îmi spune că, cel mult, în lucrurile care nu ne plac la SUA vedem o încununare a celorlalte metehne care nu ne plac în alte ţări, în alte colţuri ale lumii, ba chiar în fiecare dintre noi. Lucruri care nu ne supără decât când sunt văzute la alţii.
. Aşadar, de-a lungul anilor, doar mi s-au mai nuanţat părerile pro-americane, astfel că, de la o declaraţie entuziastă, am ajuns la opinii mai rezervate – poate mai lucide, nu?
. Între timp, învăţând despre UE (şi tot învăţ, şi tot nu ştiu nimic!), mi-am amintit că, în ciuda decăderii în plan geopolitic, pe acest Bătrân Continent îşi are rădăcina tot ceea ce numim civilizaţie. Cu bune şi cu mai puţin bune deopotrivă.
. În Europa sau în toate colţurile de civilizaţie făurită după model european, toţi avem vise care mai de care mai ‘măreţe’ – de mai bine, de pace şi bunăstare, de mai multă (şi mai multă, tot mai multă) prosperitate…
. Dar nu ştim la ce visăm, către ce năzuim şi nici nu ne dăm seama în ce mare măsură năzuinţele noastre aparent înalte nu sunt decât scormoniri între cele deloc înalte.
. Suntem mai rău decât băştinaţii pe care marii exploratori europeni îi momeau, acum 500-600 de ani cu tot felul de nimicuri: cioburi de oglindă, mărgele colorate, eşarfe…
. Punem botu’ la toate concepţiile, toate ideile, toate năstruşniciile, dar am cam pierdut din vedere Adevărul unic – că Hristos a înviat! – temelia degeneratei noastre civilizaţii, care îşi propteşte cocoaşa pe secularism, ateism, umanism, consumism, hedonism...
. Nu-l mai cunoaştem, nu-l mai vrem, ne ruşinăm de El. Găsim însă răgaz pentru tot soiul de studii, de cercetări, de analize, de teoretizări şi conceptualizări pentru “deşertăciunea deşertăciunilor” :-(
. Din cer nu ne-au mai rămas decât mici fărâme către care să tindem prin tot soiul de găuri (precum această a doua fotografie, dintr-un ‘mall’ din România). Dar nu mai înţelegem mare lucru. Privirea noastră este către pământul care ne cheamă.
. Un sfânt adesea citat pe acest blog explică gârbovirea spirituală a Europei, aplicabilă întregii lumii, inclusiv Americii. Pentru cine are urechi de auzit, să audă!
. .--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---
. “Scrisoarea a 79-a”
(din volumul Prin Fereastra Temniţei***) – Sf. Nicolae Velimirovici
. Omul gârbovit nu priveşte la cer, ci la pământ. Aşa era în vremea aceea o femeie gârbovă. De optsprezece ani împliniţi, capul ei era împreunat cu genunchii, încât putea privi doar praful pământului şi viermii din praf, şi respira praf şi toate duhorile pământului.
. Dar Hristos s’a milostivit de ea, şi i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. Şi şi-au pus pre dânsa mâinile; şi îndată s’a îndreptat, şi slăvea pre Dumnezeu. (Luca 13:12-13)
. Tâlcuirea modernă: din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezintă pe femeia gârbovă.
De când întâi-stătătorii duhovniceşti ai Europei, fără ştiinţa şi voia popoarelor Europene, s’au rupt de adevărata Biserică a lui Hristos, din Răsărit, de atunci omenirea Europeană a început din ce în ce mai mult să se gârbovească şi să-şi aplece capul spre pământ.
. Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viaţa omenirii Europene, căci în acest veac capul omenirii s’a aplecat atât de jos, încât s’a împreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decât pământul şi viermii pământului, şi nu mai poate respira decât duhorile pământului.
. 
Să-i vorbeşti despre cer înseamnă să-i vorbeşte despre ceea ce nu poate vedea, căci întreaga ei fiinţă e atât de gârbovită încât, cu simţurile ei, nu poate percepe decât ceea ce e jos, ce e din pământ, ce e mai prejos de om.
. Din această perspectivă a femeii gârbove trebuie privită şi preţuită întreaga viaţă a Europei din veacurile trecute.
.
Din această perspectivă a luminii, cea a unei femei gârbove ce priveşte în pământ, s’a dezvoltat ştiinţa, arta, economia, politica şi întreaga viaţă omenească, individuală şi socială – îndeosebi viaţa omenească.
. Privind numai la pământ, s’a explicat totul prin pământ. Văzând numai pământul, s’a luptat doar pentru pământ. Auzind numai pământul, toată ştiinţa omenească s’a lăsat purtată de freamătul pământului umed.
. Simţind numai miasma putreziciunii pământeşti, acel miros a covârşit toate bine-plăcutele miresme cereşti.
. Mintea omenească s’a preocupat doar cu cercetarea celor pe care le poate vedea cu ochiul, auzi cu urechea şi mirosi cu nasul, s’a încredinţat adică pământului şi numai pământului – aceasta era înţelegerea femeii gârbove.
. Sute de aparate a născocit mintea femeii gârbove, ca să cerceteze pământul şi cele din pământ. A cercetat toate plantele şi rădăcinile, viermii mari şi mici, şi pe cei foarte mici, pe cei văzuţi şi pe cei nevăzuţi.
. Femeia gârbovă şi-a înarmat ochii cu microscoape şi cu ochelari fini, ca să vadă cu de-amăruntul tot muşuroiul de viermi.
. Pe toate le-a văzut, pe toate le-a aflat, şi a vestit cerului şi pământului că nu există nimic afară de viermi, mari şi mici, văzuţi şi nevăzuţi, gânditori şi negânditori, că omul este numai un vierme între viermi, iar deasupra viermilor, un supra-vierme.
. Atât a putut vedea femeia gârbovă, şi nimic mai mult. Ca să vadă mai mult, ar fi trebuit să fie dreaptă, cu capul ridicat spre cer şi cu mintea deschisă către lumea de sus.
. Iar acea lume de sus nu este un muşuroi de viermi, ci Ierusalimul cel de sus, oastea Domnului cea luminată şi strălucitoare, alcătuită din minunata ierarhie cerească a Serafimilor, Heruvimilor, a Scaunelor, Domniilor, Puterilor, Stăpâniilor şi Începătoriilor, a Arhanghelilor şi Îngerilor, şi din mulţime nenumărată de Drepţi şi Plăcuţi ai lui Dumnezeu.
. Femeia gârbovă nu poate vedea întregul Ierusalím de sus, întreaga lume duhovnicească de deasupra omului. Ea vede doar ce-i mai jos de ea, nicidecum ce-i mai presus.
. De aceea, tot ce-a cugetat şi a făurit de-a lungul ultimelor câtorva veacuri a cugetat şi a făurit pe nisip, pe praf, pe pământ şi pe noroi, pe cele pe care le putea vedea şi simţi sub ea.
. Cine va înţelege privind în această lumină evoluţia omenirii Europene de la ruperea de Biserică, acela va înţelege tot.
. Aşa cum pescarul de pe râul mâlos miroase a mâl, aşa şi întreaga cultură Europeană, cu ştiinţa şi filosofia ei, cu arta şi religia, şi cu întreaga ei cultură, miroase toată a mâl, a pământ, a praf – singurele lucruri pe care o femeie gârbovă le poate vedea. Hristos este singurul tămăduitor al gârbovirii.
. Pricina gârbovirii Europei stă în călcarea legii lui Dumnezeu, şi mai cu seamă în necinstirea părinţilor săi. Nimic nu pedepseşte Dumnezeu cu mai multă asprime decât păcatul copiilor împotriva părinţilor, căci este un păcat împotriva Părintelui ceresc.
. De aceea Domnul i-a binecuvântat dintru început pe cei ce îşi cinstesc părinţii, pe tatăl şi pe mama lor, ca pe un simbol al lui Dumnezeu însuşi; de aceea i-a blestemat pe cei ce îşi batjocoresc părintele, aşa cum s’a întâmplat cu Ham, fiul lui Noe, care l-a batjocorit pe tatăl său.
. Cinsteşte pre tatăl tău şi pe muma ta (Matei 15:4) aceasta este esenţa, inima tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Cine îşi cinsteşte părintele pământesc, acela îşi cinsteşte şi Părintele ceresc. Pe această învăţătură de jos este întemeiată învăţătura de sus.
.
Cine nu-şi cinsteşte tatăl şi mama, pe care îi vede, cum Îl va cinsti pe Dumnezeu Tatăl, pe care nu Îl vede?
[EN] Irrespective of the print edition’s demise (due on April 8, 2011), I had found the courage to quit Gândul... [RO] Indiferent de sfârşitul ediţiei tipărite (aşteptat pe 8 aprilie 2011), găsisem curajul să părăsesc Gândul...
|