Thursday, 31 March 2011

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (6) – Bye, bye Gândul... / Pa, pa Gândul...

[EN] Irrespective of the print edition’s demise (due on April 8, 2011), I had found the courage to quit Gândul... [RO] Indiferent de sfârşitul ediţiei tipărite (aşteptat pe 8 aprilie 2011), găsisem curajul să părăsesc Gândul...


[EN] My last day there was exactly the one when the death sentence of the print edition was oficially announced. [RO] Ultima mea zi acolo a fost tocmai cea în care s-a anunţat oficial condamnarea la moarte a ediţiei tipărite.


[EN] I don’t want to make comments about the future fate of this media product, neither about its past. [RO] Nu vreau să fac comentarii despre soarta viitoare a acestui produs media, nici despre trecutul său.


[EN] Nor about my professional perspectives. At least not for now. I am open to any doors that the Lord will open for me. [RO] Nici despre perspectivele mele profesionale. Cel puţin nu acum. Sunt deschis la orice uşi îmi va deschide Domnul.


[EN] Both the ‘golden age’ (2005-2008) and the ‘other half’ (2008-2011) of my life at Gândul are now closed chapters. [RO] Atât perioada de aur’ (2005-2008), cât şi cealaltă jumătate’ (2008-2011) din viaţa mea la Gândul sunt acum capitole închise.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contets/Cuprins]

Monday, 28 March 2011

UE & SUA: mari puteri, femei gârbove [EU & USA: great powers, hunchback women]

Când am început acest blog, mă declaram îndrăgostit de SUA, iar bunele sentimente faţă de superputerea epocii noastre (încă unica) nu mi s-au stins.
.

La fel cum nu înţeleg cum poate fi cineva antisemit şi mi se va părea întotdeauna o atitudine stupidă, nu ştiu dacă voi putea fi vreodată antiamerican.

.

Evident, se întâmplă destul de des să mă simt şi eu iritat de gafele de copil răsfăţat al diferitelor administraţii de la Washington sau de delicateţea de elefant într-un magazin de porţelanuri a diplomaţiei americane.

.

Însă, mai înainte de a arunca primul piatra către metehnele americăneşti, pun mereu în oglindă cum arată, în restul lumii, foste puteri (UK, Franţa, Rusia, Japonia), viitoare superputeri (China) sau entităţi încă-nelămurite-ca-statut-global (UE).

.

Şi oglinda îmi spune că, cel mult, în lucrurile care nu ne plac la SUA vedem o încununare a celorlalte metehne care nu ne plac în alte ţări, în alte colţuri ale lumii, ba chiar în fiecare dintre noi. Lucruri care nu ne supără decât când sunt văzute la alţii.

.

Aşadar, de-a lungul anilor, doar mi s-au mai nuanţat părerile pro-americane, astfel că, de la o declaraţie entuziastă, am ajuns la opinii mai rezervate – poate mai lucide, nu?

.

Între timp, învăţând despre UE (şi tot învăţ, şi tot nu ştiu nimic!), mi-am amintit că, în ciuda decăderii în plan geopolitic, pe acest Bătrân Continent îşi are rădăcina tot ceea ce numim civilizaţie. Cu bune şi cu mai puţin bune deopotrivă.

.

În Europa sau în toate colţurile de civilizaţie făurită după model european, toţi avem vise care mai de care mai măreţe’ – de mai bine, de pace şi bunăstare, de mai multă (şi mai multă, tot mai multă) prosperitate…

.

Dar nu ştim la ce visăm, către ce năzuim şi nici nu ne dăm seama în ce mare măsură năzuinţele noastre aparent înalte nu sunt decât scormoniri între cele deloc înalte.

.

Suntem mai rău decât băştinaţii pe care marii exploratori europeni îi momeau, acum 500-600 de ani cu tot felul de nimicuri: cioburi de oglindă, mărgele colorate, eşarfe…

.

Punem botu’ la toate concepţiile, toate ideile, toate năstruşniciile, dar am cam pierdut din vedere Adevărul unic – că Hristos a înviat! – temelia degeneratei noastre civilizaţii, care îşi propteşte cocoaşa pe secularism, ateism, umanism, consumism, hedonism...

.

Nu-l mai cunoaştem, nu-l mai vrem, ne ruşinăm de El. Găsim însă răgaz pentru tot soiul de studii, de cercetări, de analize, de teoretizări şi conceptualizări pentru deşertăciunea deşertăciunilor:-(

.

Din cer nu ne-au mai rămas decât mici fărâme către care să tindem prin tot soiul de găuri (precum această a doua fotografie, dintr-un ‘malldin România). Dar nu mai înţelegem mare lucru. Privirea noastră este către pământul care ne cheamă.

.

Un sfânt adesea citat pe acest blog explică gârbovirea spirituală a Europei, aplicabilă întregii lumii, inclusiv Americii. Pentru cine are urechi de auzit, să audă!

.

.--- --- --- --- --- --- --- --- --- --- --- ---

.

“Scrisoarea a 79-a”

(din volumul Prin Fereastra Temniţei***) – Sf. Nicolae Velimirovici

.

Omul gârbovit nu priveşte la cer, ci la pământ. Aşa era în vremea aceea o femeie gârbovă. De optsprezece ani împliniţi, capul ei era împreunat cu genunchii, încât putea privi doar praful pământului şi viermii din praf, şi respira praf şi toate duhorile pământului.

.

Dar Hristos s’a milostivit de ea, şi i-a strigat: Femeie, slobozitu-te-ai de boala ta. Şi şi-au pus pre dânsa mâinile; şi îndată s’a îndreptat, şi slăvea pre Dumnezeu. (Luca 13:12-13)

.

Tâlcuirea modernă: din toate continentele acestei lumi, Europa o reprezintă pe femeia gârbovă.


De când întâi-stătătorii duhovniceşti ai Europei, fără ştiinţa şi voia popoarelor Europene, s’au rupt de adevărata Biserică a lui Hristos, din Răsărit, de atunci omenirea Europeană a început din ce în ce mai mult să se gârbovească şi să-şi aplece capul spre pământ.

.

Veacul al XX-lea este veacul cel mai bolnav din viaţa omenirii Europene, căci în acest veac capul omenirii s’a aplecat atât de jos, încât s’a împreunat cu genunchii, iar de aici nu mai poate vedea decât pământul şi viermii pământului, şi nu mai poate respira decât duhorile pământului.

.

Să-i vorbeşti despre cer înseamnă să-i vorbeşte despre ceea ce nu poate vedea, căci întreaga ei fiinţă e atât de gârbovită încât, cu simţurile ei, nu poate percepe decât ceea ce e jos, ce e din pământ, ce e mai prejos de om.

.

Din această perspectivă a femeii gârbove trebuie privită şi preţuită întreaga viaţă a Europei din veacurile trecute.

.

Din această perspectivă a luminii, cea a unei femei gârbove ce priveşte în pământ, s’a dezvoltat ştiinţa, arta, economia, politica şi întreaga viaţă omenească, individuală şi socială – îndeosebi viaţa omenească.

.

Privind numai la pământ, s’a explicat totul prin pământ. Văzând numai pământul, s’a luptat doar pentru pământ. Auzind numai pământul, toată ştiinţa omenească s’a lăsat purtată de freamătul pământului umed.

.

Simţind numai miasma putreziciunii pământeşti, acel miros a covârşit toate bine-plăcutele miresme cereşti.

.

Mintea omenească s’a preocupat doar cu cercetarea celor pe care le poate vedea cu ochiul, auzi cu urechea şi mirosi cu nasul, s’a încredinţat adică pământului şi numai pământului – aceasta era înţelegerea femeii gârbove.

.

Sute de aparate a născocit mintea femeii gârbove, ca să cerceteze pământul şi cele din pământ. A cercetat toate plantele şi rădăcinile, viermii mari şi mici, şi pe cei foarte mici, pe cei văzuţi şi pe cei nevăzuţi.

.

Femeia gârbovă şi-a înarmat ochii cu microscoape şi cu ochelari fini, ca să vadă cu de-amăruntul tot muşuroiul de viermi.

.

Pe toate le-a văzut, pe toate le-a aflat, şi a vestit cerului şi pământului că nu există nimic afară de viermi, mari şi mici, văzuţi şi nevăzuţi, gânditori şi negânditori, că omul este numai un vierme între viermi, iar deasupra viermilor, un supra-vierme.

.

Atât a putut vedea femeia gârbovă, şi nimic mai mult. Ca să vadă mai mult, ar fi trebuit să fie dreaptă, cu capul ridicat spre cer şi cu mintea deschisă către lumea de sus.

.

Iar acea lume de sus nu este un muşuroi de viermi, ci Ierusalimul cel de sus, oastea Domnului cea luminată şi strălucitoare, alcătuită din minunata ierarhie cerească a Serafimilor, Heruvimilor, a Scaunelor, Domniilor, Puterilor, Stăpâniilor şi Începătoriilor, a Arhanghelilor şi Îngerilor, şi din mulţime nenumărată de Drepţi şi Plăcuţi ai lui Dumnezeu.

.

Femeia gârbovă nu poate vedea întregul Ierusalím de sus, întreaga lume duhovnicească de deasupra omului. Ea vede doar ce-i mai jos de ea, nicidecum ce-i mai presus.

.

De aceea, tot ce-a cugetat şi a făurit de-a lungul ultimelor câtorva veacuri a cugetat şi a făurit pe nisip, pe praf, pe pământ şi pe noroi, pe cele pe care le putea vedea şi simţi sub ea.

.

Cine va înţelege privind în această lumină evoluţia omenirii Europene de la ruperea de Biserică, acela va înţelege tot.

.

Aşa cum pescarul de pe râul mâlos miroase a mâl, aşa şi întreaga cultură Europeană, cu ştiinţa şi filosofia ei, cu arta şi religia, şi cu întreaga ei cultură, miroase toată a mâl, a pământ, a praf – singurele lucruri pe care o femeie gârbovă le poate vedea. Hristos este singurul tămăduitor al gârbovirii.

.

Pricina gârbovirii Europei stă în călcarea legii lui Dumnezeu, şi mai cu seamă în necinstirea părinţilor săi. Nimic nu pedepseşte Dumnezeu cu mai multă asprime decât păcatul copiilor împotriva părinţilor, căci este un păcat împotriva Părintelui ceresc.

.

De aceea Domnul i-a binecuvântat dintru început pe cei ce îşi cinstesc părinţii, pe tatăl şi pe mama lor, ca pe un simbol al lui Dumnezeu însuşi; de aceea i-a blestemat pe cei ce îşi batjocoresc părintele, aşa cum s’a întâmplat cu Ham, fiul lui Noe, care l-a batjocorit pe tatăl său.

.

Cinsteşte pre tatăl tău şi pe muma ta (Matei 15:4) aceasta este esenţa, inima tuturor poruncilor lui Dumnezeu. Cine îşi cinsteşte părintele pământesc, acela îşi cinsteşte şi Părintele ceresc. Pe această învăţătură de jos este întemeiată învăţătura de sus.

.

Cine nu-şi cinsteşte tatăl şi mama, pe care îi vede, cum Îl va cinsti pe Dumnezeu Tatăl, pe care nu Îl vede?

.

Începutul întregii gârboviri a Europei a fost necinstirea părinţilor, a celor trupeşti şi a celor duhovniceşti. De atunci a început să-i crească cocoaşa din spate, precum cea a cămilei, de atunci a început să i se împreuneze capul cu genunchii.

.

De aceea nu vede nimic din cele cereşti şi nu înţelege nimic din cele duhovniceşti. Ea vede şi înţelege numai ce e vierme sau muşuroi de viermi.

.

Fiţi cu luare aminte, fraţilor, şi învăţaţi să vă cinstiţi părinţii. Aceasta este toată porunca lui Dumnezeu, temelia tuturor celorlalte porunci ale lui Dumnezeu.


Cinsteşte pre tatăl tău şi pre muma ta, ca să fie ţie bine şi să trăieşti mult pre pământul cel bun, carele Domnul Dumnezeul tău dă ţie (Ieşirea 20:12).

.

Iar noi adăugăm, în duhul Evangheliei: şi să moşteneşti împărăţia Tatălui tău ceresc, cea fără de sfârşit. Amin.

.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

.
*** NOTĂ: Sf. Nicolae Velimirovici Scrisoarea a 79-a, în vol. Prin Fereastra Temniţei, Ed. Predania, Bucureşti, 2007, p. 243-245

Tuesday, 22 March 2011

[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (20)

[EN] This is an island (generically part of the Scottish Highlands) I have wished to visit for a long time, and a destination that I am recommending although I haven’t been there.

[RO] Aceasta este o insulă (generic parte din Scottish Highlands) pe care mi-am dorit să o vizitez de multă vreme şi o destinaţie pe care o recomand chiar dacă nu am fost acolo.

[EN] Thanks to my reader C.L. – who has been there – I + my readers can take a virtual trip.

[RO] Graţiei cititoarei mele C.L. – care a fost acolo – eu + cititorii mei putem face o vizită virtuală.

[EN] The biggest and most northernly island of the Inner Hebrides is a scarcely populated corner of paradise.

[RO] Cea mai mare şi mai nordică insulă dintre Hebridele Interioare este un puţin populat colţ de paradis.

[EN] Apart from modern roads and vehicles, internet & contemporary consumer goods that people there use, the place is unspoilt by civilisation.

[RO] În afară de drumuri moderne şi vehicule, internet şi bunuri de consum contemporane pe care oamenii de acolo le folosesc, locul este nestricat de civilizaţie.

[EN] Farms (crofts – by their Scottish name) and fishing (the delicious Scottish salmon) sare the local the economy. The rest is just… natural beauty.

[RO] Fermele (crofts – pe numele lor scoţian) şi pescuitul (deliciosului somon scoţian) sunt economia locală. Restul este doar... frumuseţe naturală.

[EN] The pictures in this 20th episode were taken in… – Isle of Skye, situated to the west of Scotland.

[RO] Fotografiile din acest al 20-lea episod au fost făcute în… – Isle of Skye, situată la vestul Scoţiei.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Friday, 18 March 2011

God’s place in a humanist society (15) [Locul lui Dumnezeu într-o societate umanistă]

As the Perfidious Albion is about to join France, the USA & other more or less reluctant ‘allies’ in bombing Libya, the invoked cause of war is – time and again! – the need to provide the ‘security’ of the Libyan people.

If only things were as easy as the slogan “Bomb the tyrant, liberate the people!” (often used by leaders of the ‘free world’) goes! As a matter of fact, the elusive (and quite improbable for now) ‘liberation’ could only bring more misery for the Libyans.

It’s so sad to witness that Libyans are such misfortunate human beings who can only be liberated by bombs, and whose security can only be provided by destruction brought upon their country…

Is it because they happen to have a religious faith? That is they are ‘enslaved by faith’, as humanists could put it… Oh, it would have been so easy to offer them more ‘security’ to them, had they been a secular country!

More CCTV means more security for you! – Britain’s Big Brother says on posters that passers-by can’t miss, and he is as hypocritical as the self-proclaimed Brother Leader in Tripoli.

Any Big Brother – in the UK or any other civilised nation for that matter – promising a ‘free’ and ‘secure’ world without its Maker is as mad as the Brother Leader of the al-Jamahiriya.

Any God-less society could one day be what Libya is today, a land where the will of one man is done. Sooner or later, people are bound to look for a ‘saviour’ who would drag them out of the abyss where irreligiousness took them.

Yet there is only One true Saviour – all other fake saviours (including the so far benign Barack Obama who surfed a tsunami of Obamania in 2008) have only brought disasters after disasters upon mankind. Unfortunately, they will keep doing so till the end of times...

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Tuesday, 15 March 2011

Din senin?! [Out of the blue?!]

Nimic nu pare să răsune mai tare în străfundul fiinţei OMULUI (omenirii în ansamblu şi fiecărui individ) mai ‘din senin’ decât un cutremur. Nimic altceva nu surprinde mai tare, nu sperie mai mult oameni în toată firea şi nu tulbură mai adânc.

Nimic nu ne ia mai ‘pe nepregătite’, întocmai cum ne avertizează Sfânta Scriptură, “venind ca un fur” (hoţ) asupra noastră. Nimic altceva decât iminenţa morţii nu ne face mai zadarnice toate aşa-zisele concepţii de viaţă.

Aşa, ca ‘din senin’, ne trezim în faţa unei ‘oglinzi’ către care cei mai mulţi dintre noi nu am vrut niciodată să ne uităm. Ştiam că ea este mereu aproape şi că, negreşit, vom da ochii cu ea cândva, că de această oglindă a morţii absolut nimeni nu scapă.

Dar am pus voal după voal deasupra ei, ne-am construit tot soiul de fantasme care să ne ţină departe de ea. Am citit sute de cărţi, am ascultat sute de melodii, am vizitat mii de lumi cu pasul sau cu gândul şi am văzut sute de filme.

Până ce, deodată, ni se rupe filmul, iar viaţa – comprimată la o clipă şi adusă în faţa oglinzii morţii – bate toate filmele în care ne-am refugiat vreodată. Ştiam că oricine poate să moară, dar prea nu ne venea să credem că vom muri şi noi.

Din păcate, în vremurile noastre, chiar şi când un seism + tsunami + (încă foarte posibil) dezastru nuclear planetar ne aduce moartea în faţă, prea nu ne vine să credem că ea poate fi şi cert a noastră, ci tot numai a cert a altora.

Oricât de puternică ne-ar fi fost zguduirea prin care am trecut, a muri noi înşine ne rămâne cel mai neplauzibil lucru cu putinţă.

Şifonate puţin, voalurile se aştern din nou pe oglindă în cauzul celor mai multora dintre noi, cu ajutorul tehnologiei informaţiei, graţie căreia ne închinăm acestui ‘idol al informării’ – un crud zeu care ne lasă să flămânzim după informaţie, oricâtă informaţie am rumega.

Despre moartea altora avem mii şi mii de poveşti de vizonat, ascultat sau citit şi nu ne mai săturăm de comentat explicaţii – inclusiv ideologice (cum că încălzirea globală ar fi fost cauza dezastrului) sau conspiraţioniste (că HAARP a provocat catastrofa).

Explicaţii de toate felurile, dar toate complet irelevante pentru moartea noastră. Nu contează dacă dăm vina pe un fenomen natural sau pe un plan malefic. Important este să aruncăm această vină oriunde altudeva din faţa noastră.

Căci oglinda nu arată decât un singur vinovat – pe noi înşine. Când tremură planeta sub noi şi sufletul nostru odată cu el, nu se poate să nu ştim că pământul ne cheamă, pentru că “din pământ am fost făcuţi şi în pământ ne vom întoarce”.

Puţine lucruri sunt mai evidente decât acest Memento mori venit ‘din senin’ – şi este de-a dreptul ridicol, de n-ar fi tragic, cum reuşim să ne sustragem avertismentului. Imediat, la fel de ‘din senin’, începem să ticluim cauze şi explicaţii.

Doar că toate născocirile explicative ale minţilor omeneşti din acest veac nu sunt decât perdele de fum, menite să ascundă cauzele reale ale tuturor nenorocirilor, a morţii înseşi – păcatul.

Pentru păcatele noastre, ale tuturor, creaţia neînsufleţită a lui Dumnezeu urlă împotriva noastră şi, adesea, întoarce mii dintre noi deodată, în pământul din care am fost făcuţi.

Pentru păcatele noastre, ale fiecăruia, orice seism aruncă miliarde de săgeţi de frică, în fiecare celulă a corpului. Or, de ce ne-ar fi atât de frică, dacă nu ne-am simţi vinovaţi?

Oricine a trecut printr-un cutremur vreodată – indiferent de credinţele sale ori de intensitatea seismului – nu va putea zice că Dumnezeu nu i-a vorbit. Mai simplu, mai direct, mai ‘simţit’ în fiecare celulă a corpului şi dincolo de celule (în sufletul pe care mulţi “şi-l iau în deşert”) probabil că nu se poate.

Orice altă ‘vorbire’, de ar fi mai altfel (mai clară, mai dură, mai zguduitoare), nu ar mai fi o simplă vorbire – la care să putem răspunde potrivit liberului arbitru – ci s-ar transforma într-o constrângere.

În faţa evidenţei, a arătării atotputerniciei Celui Care a făcut cerurile şi pământul, nu am mai fi liberi să alegem. Nu ar mai fi loc de născociri, de echivocuri, de autoamăgiri, iar OMUL nu ar mai fi om, ci doar un robot, supus complet voinţei Creatorului.

Toţi, indiferent de credinţe şi de aşa-zisele concepţii de viaţă, vom ajunge dincolo de oglinda morţii, la Judecată. Ca ‘din senin’, după cum zice Psalmistul: “Ieşi-va duhul lor şi se vor întoarce în pământ. În ziua aceea vor pieri toate gândurile lor”.

Acolo, dincolo, vom simţi – încă şi mai limpede decât în timpul unui cutremur şi mai ‘din senin’ – cât cântăresc toate concepţiile de viaţă şi tot ceea ce socoteam adevăruri.

Există un singur adevăr suprem pe lume, că Hristos a înviat!, de care puţini, chiar şi dintre cei dreptcredincioşi, ne vom fi agăţat îndeajuns, ca să devenim imuni la moarte.

Dar există şi mai micile adevăruri (binele) şi neadevărurile (relele) după care toţi vor fi judecaţi, deopotrivă credincioşi şi necredincioşi. Poate pe Hristos nu toţi l-au cunoscut, dar Chipul său L-au purtat, căci după asemănarea Lui au fost făcuţi.

Însă, fără tăgadă, toţi oamenii, din toate vremurile, am cunoscut ce este binele şi răul, din conştiinţa fiecăruia, dincolo de concepţii, educaţie, experienţe.

Iar celor care au murit ‘din senin’, spulberaţi de valuri de zece metri, sigur le va fi mai uşor la Judecată decât nouă, cei care am fost telespectatorii cataclismului din Japonia şi atât de multor altor ‘spectacole’ similare.

Nici cei răpuşi de tsunami, dar cu atât mai puţin noi vom mai putea invoca scuza lui ‘din senin’ şi ‘pe nepregătite’ pentru a ne justifica nejustificabilele fapte – păcatele.

Pe această temă, iată un îndemn – “Adu-ţi aminte că vei muri şi nu vei mai păcătui” – pentru cei care, de când Dumnezeu ne-a vorbit tuturor, în Japonia, poate că n-or fi reuşit să-şi mai tragă atât de repede voalurile justificative pe oglinda morţii ce li s-a deschis în faţă.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Sunday, 13 March 2011

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (5) – Sunday of Orthodoxy / Duminica Ortodoxiei

[EN] On the Sunday of Orthodoxy (spent at work – in the 12th day before closing this chapter of my life :-), I am posting other images that are speaking clearer than words. [RO] De Duminica Ortodoxiei (petrecută la muncă – în a 12-a zi înainte de a încheia acest capitol din viaţa mea :-), postez alte imagini care vorbesc mai clar decât cuvintele.
.
[EN] The 1st picture is the ‘bare’ altar of an Anglican church (in Lewes, East Sussex), while the 2nd shows the iconostasis of the Orthodox church in Edinburgh. [RO] În prima imagine este altarul ‘gol’ al unei biserici anglicane (în Lewes, East Sussex), iar a doua arată iconostasul din biserica ortodoxă din Edinburgh.
.
[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Thursday, 10 March 2011

UK’s motor vanity fair (21) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

I bet that most people – some 99% of the ‘first-time-visitors’ as I once had been myself – have a different mental image of British taxis than the one they get pretty soon after arriving in Britain.

Because of films, postcards, English books and even toys and souvenirs, we learn that ALL British taxis MUST be painted in a shiny but austere shade of black.

Few things could be as wrong as this false image that prospective tourists have! But it’s fun to realize how wrong you were…

As a matter of fact, although most typically British taxis are black (like those in the 2nd, 3rd & 6th pics) when they come out of the factory gate, many of them are eventually covered up in advertising images.

Obviously, most are black. However, some are white – even white + turquoise as those in Brighton (9th pic) –, others are maroon, (1st pic, by my reader C.L., as well as the 6th) and some can exceptionally be… yellow (8th pic).

Many others are lively coloured, thanks to a booming (or was it just before the economic crisis?!) taxi advertising industry.

Consumers’ can easily switch from one TV/radio channel to another, but while they are on the street not only that they can’t avoind seeing these cars.

Looking at them can happen to be a nice experience, especially in a typically British rainy day, when there aren’t many lively colours to notice around.

Not only Irn-Bru, but almost everything else (products, services, events etc) is advertised on British black cabs, making these cars some kind of ‘tourist attraction’ in themselves.

Maybe not all British taxis are made by the national car maker Manganese Bronze – kept alive thanks to foreign capital, coming from China’s Geely – but they make surely up an ‘iconic brand’ of Britain and they are the most visible in big cities.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Monday, 7 March 2011

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (19) [From my forays into Scotland's heartland]

Fără îndoială, primăvara este frumoasă oriunde în UK şi mereu mult-aşteptată, dar mai ales când vine după o a treia iarnă aspră consecutivă.


Cine s-a săturat de peisajul urban din Edinburgh sau Glasgow, iar aceste oraşe nu le mai alină dorul de natură, să dea o fugă în... Scottish Borders.


De aş putea, imediat aş pleca în acest colţ din Scoţia, unde cum intri – pe la primele ore după răsărit, dacă mergi cu autobuzul de noapte – te simţi pe alt tărâm’.


După cum îi zice numele (borders = graniţe), zona marchează trecerea dintre Anglia şi Scoţia şi a fost scena a numeroase bătălii (însoţite de distrugeri) de-a lungul secolelor.


Poate de aceea a şi rămas mai înapoiată economic, căci puterea economică a Scoţiei stă în Central Belt (Scottish Midlands) şi în nord-est (Aberdeenshire).


Industrie mai puţină, locuitori mai puţini (doar 112,000 de oameni pe 4,700 km pătraţi), dar peisaje superbe şi parcă rămase neatinse de civilizaţie.


Adică de relele’ a ceea ce numim civilizaţie, căci castele bine întreţinute (ca semne ale unei civilizaţii apuse) îţi ies adesea în cale precum peste tot în Scoţia.


Dincolo de acestea, ceea ce mi-au plăcut mie cel mai mult sunt căsuţele (cottages), multe dintre ele cu un nume scris pe o plăcuţă, precum Rose Cottage’ (poza 6).


N-ai zice că locuiesc oameni ai zilelor noastre în aceste aparente căsuţe de muzeu’, deşi multe n-or fi mai vechi de câteva decenii.


Toate păstrează acelaşi stil şi cu nimic nu le spulberă farmecul lipsa noroaielor, datorată drumurilor asfaltate până la fiecare portiţă sau prag.


Singura umbră asupra acestui tărâm desprins din alt veac – insignifiantă pentru mulţi contemporani, dar decisivă pentru mine – este decreştinarea lui.


Câte un lăcaş al Church of Scotland nedevenit altceva mai poţi găsi, dar este plin de ruine de mănăstiri şi în Scottish Borders, ca semn al vidului spiritual din UK.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Thursday, 3 March 2011

[EN] No comment / [RO] Fără comentarii (4) – Lessons of civility / Lecţii de politeţe


[EN] Some things that I deemed ‘typical British’ in 2008 have recently become pretty common in Romanian cities as well… [RO] Unele lucruri pe care le credeam tipic britanice’ în 2008 au devenit acum destul de comune şi în oraşe din România…
.
[EN] …such as these posters in buses (London) or tramways (Bucharest) teaching passangers how to behave in a ‘civilised’ manner. [RO] …precum aceste postere în autobuze (Londra) şi tramvaie (Bucureşti) care învaţă pasagerii cum să se comporte într-o manieră ‘civilizată’.
.
[EN] I wonder if the Nanny State is a model worth importing into Romania, and whether these ‘illustated lessons’ have any result. [RO] Mă întreb dacă modelul Statului Dădacă merită importat în România şi dacă aceste ‘lecţii ilustrate’ au vreun rezultat.
.
[EN] Has anyone noticed, in the UK and/or in Romania, any improvements in the behaviour of people? [RO] A observat cineva, în UK şi/sau în România, vreo îmbunătăţire a comportamentului oamenilor?
.
[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Tuesday, 1 March 2011

Witty bits from what I learned in the UK (17) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

Here’s another bit of sad truth, not only about Britain, but concerning any other ‘civilised nation’ in the EU.


I would come across it at HM Treasury, on Horse Guards Road, Westminster, close to Whitehall, the famous London street packed with British government offices running from the UK Parliament to Trafalgar Square.

.

The following message was written on a wall in the men’s toilet inside the Treasury building:


Are you water wise? In the UK, every person uses on average 155 liters of water a day, compared to developing countries that only use 20 liters.


Do such wise people, as I assume those working for Her Majesty’s Treasury are, need such pieces of advice that the photoholic I couldn’t miss?


And if even they are ‘water unwise’ what about the rest of us?! I wonder who truly understands that these ‘little mistakes’ we make, such as leaving the tap running for a minutes at a time, are costlier than our ‘carbon footprint’.

.

It is it pretty hypocritical that people everywhere are concerned with global problems, yet remain unable to solve ‘little problems’ like saving water.


[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]