Plătiţi sub salariul mediu pe oră, deşi trag din greu în activităţi care nu necesită calificare specială (de regulă la curăţenie), umiliţi şi imediat dispensabili, dacă au ceva de comentat.
Prin lege, au statutul pompos de angajaţi pe cont propriu (self-employed). În practică, sunt nişte sclavi lipsiţi de orice drept pe care li l-ar conferi legislaţia muncii.
Aceasta este soarta a mii de români şi de bulgari din UK. Cu câteva luni înainte să intrăm în Anul european al cetăţenilor, ei se află între cei mai de jos dintre cetăţenii UE.
Comisarul european Viviane Reding se arată mult mai ocupată cu proptirea lui Traian Băsescu în funcţie decât îi pasă de aducerea la acelaşi nivel a drepturilor pentru toţi cetăţenii europeni.
Pe mine unul, recunosc, m-a cam păcălit să cred că se va bate pe bune pentru ca cetăţenia europeană să devină o realitate, nu doar un concept găunos.
Negreşit, or exista şi excepţii fericite, respectiv poveşti de succes (aici, aici, aici) între imigranţii români ajunşi în UK.
Totuşi, mulţi nu au altă şansă decât de a schimba mizeria ‘made in Romania’ cu una ‘made in UK’…
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
2 comments:
Daca nu stiu sa faca altceva, ce job-uri vrei sa ocupe?
O fi adevărat că unii nu-s foarte pregătiţi şi că destui n-or avea vreo specializare anume, dar nu cred că cineva 'merită' un statut de sclav.
Post a Comment