[EN] How can the sun be so overwhelmingly beautiful, while its Maker be considered a mere fiction? [RO] Cum poate fi soarele atât de copleşitor de frumos, în timp ce Creatorul lui să fie considerat doar o ficţiune?
[EN] Is it happier to see the sun rising from the sea, in Constanţa (CT) and Tulcea (TL) or in Aberdeen (Scotland)? [RO] Este mai ferice să vezi soarele răsărind din mare, în Constanţa (CT) şi Tulcea (TL) sau în Aberdeen (Scoţia)?
[EN] Or to witness the sun setting from the hot beaches of California or from the cooler Vancouver? [RO] Sau să asişti la soarele care apune, de pe plajele fierbinţi ale Californiei sau din mai răcorosul Vancouver?
[EN] The pictures in this 29th episode were taken from a southern spot of England, precisely the… [RO] Fotografiile din acest al 29-lea episod au fost făcute dintr-un punct sudic al Angliei, mai precis de pe… – Brighton Pier, Brighton, East Sussex.
[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]
|
2 comments:
Cei cu adevarat profunzi, recunosc o Forta stapana peste tot vazutul-a Higher Power-si chiar nevazutul. Cei superficiali mai au de cautat si de vazut multe apusuri si minunatii pana sa si dea seama ca de fapt nu aveau cum sa apara asa-accidentally-peste noapte, singure, haotic. Cred ca e vorba si de o anumita maturitate-duhovniceasca- pe langa profunzime si sensibilitate, sau macar de un pic de/din - cat de cat acolo-cunostinte duhovnicesti pt a vedea minunea duhovniceasca din ele, din tot si din toate. Sau, daca ar fi sa merg mai departe, poate ca nici macar de atat nu ar fi nevoie, cat mai ales de un pic de bun simt, si seriozitate ca sa ti dai seama ca soarele nu se rezuma doar la o explozie haotica-care, in ciuda faptului ca "expertii" stiu toate datele statistice, si au dovezi clare, obiective-nu stiu sa raspunda la intrebarea : dar de ce a avut loc big bang ul, cu ce scop a avut loc, cu ce intentii, etc. nu vor sa raspunda la asemenea intrebari pt ca asta ar insemna sa si recunoasca limitarile/limitele, si implicit sa recunoasca si sa descopere Fiinta din a Carei dorinta si vointa au avut toate loc. Deci stim doar ce vrem sa stim, vedem si auzim doar ce dorim sa vedem si auzim, si intelegem doar ce vrem sa intelegem. Nu vrem sa indepartam limitarile noastre prin Credinta, astfel incat avand si afirmand un Crez-din toata inima-sa devenim liberi si necuprinsi asemenea Aceluia care nu poate fi cuprins de mintea "expertilor" decat prin Credinta. Ce te indeamna de fapt acel minunat apus? Te indeamna sa Crezi, te ajuta sa vezi nevazutul cu ochii Credintei, si alaturi de constiinta iti sopteste in inima sa L recunosti pe Cel a Carei opera atat de minunat este expusa in fata privirilor noastre. Doamne ajuta sa L recunoastem in toate si mai ales in noi insine! Doamne ajuta!
Nici măcar nu trebuie ca oamenii să fie, în mod necesar, "cu adevărat profunzi" pentru a-L putea desluşi pe Dumnezeu văzând minunăţiile create de El.
Pur şi simplu, ar trebui să fie fireşti sau, cum spui tu, având măcar "un pic de bun simţ".
Doar că, după cum se vede în ziua de astăzi, lumea din jur vrea să răstălmăcească firescul, ba mai mult, să impună drept acceptabil şi dezirabil 'nefirescul'.
Unde mai este bunul simţ, unde mai este buna cuviinţă, unde mai este normalitatea în lumea răsturnată cu fundul în sus în care trăim?
În esenţa lor, atât oamenii simpli (deloc şcoliţi) cât şi cei mai deştepţi (între care 'experţii' pe care îi idolatrizează lumea din vremurile noastre) au capacitatea de a-şi recunoaşte Creatorul.
Numai că, sub o pâclă deasă a păcatelor, privirea interioară a tuturor oamenilor este contaminată de mândrie şi egoism, astfel încât Dumnezeu devine 'invizibil'.
'Invizibil' a fost pentru Cain, iar de atunci încoace se pare că a rămas de nevăzut pentru nenumăraţi muritori.
Şi în relaţiile cu ceilalţi, şi când se analizează pe ei înşişi, şi în problemele ştiinţifice sau cele filosofice, precum şi în cele politice, economice etc, oamenii văd şi aud numai ce vor, exact cum spui...
Or, de aici vin toată vrajba, ura, conflictele, duşmăniile...
*
Totuşi, nu este deloc imposibil ca, fie şi într-un mediu îmbibat de un ateism agresiv, oamenii să-L descopere pe Creator prin cele făurite de El.
În acest sens, circulă pe internet o scrisoare atribuită unui anonim soldat sovietic, din cel de-al Doilea Război Mondial, pe o citez şi eu mai jos, pentru că o găsesc ca fiind relevantă în micul nostru dialog.
Nu ştiu dacă acel soldat chiar a existat sau este creaţia literară a cuiva, dar uite cum s-ar putea simţi cineva trezit din orbirea de a nu-L vedea pe Dumnzeu:
"Mă auzi Tu, Doamne? Nu Ţi-am vorbit niciodată, dar acum vreau să mă închin Ţie.
Ştii că din fragedă copilărie mi
s-a spus că nu exişti, iar eu eram aşa de prost, încât am crezut. N-am avut niciodată conştiinţa frumuseţii creaţiei Tale.
Astăzi, deodată, văzând adâncul nemărginirii, acest cer înstelat
deasupra mea, mi s-au deschis ochii. Uimit, am înţeles lumina
lui. Cum am putut fi atât de groaznic de înşelat?
Nu ştiu, Doamne, dacă îmi întinzi mâna, dar eu Îţi încredinţez această minune şi Tu vei înţelege: în străfundul acestui iad teribil,
lumina a izbucnit în mine şi Te-am văzut.
La miezul nopţii vom ataca, dar nu mi-e frică, Tu ne priveşti.
Ascultă! Se dă alarma. Ce voi face? Îmi era aşa de bine cu Tine.
Vreau să-Ţi mai spun ceva: Tu ştii că lupta va fi grea. Poate că în noaptea asta voi bate la uşa Ta. Cu toate că nu Ţi-am fost niciodată
prieten, îmi vei da voie să intru când voi sosi?
Dar nu plâng, vezi ce mi se întâmplă, mi s-au deschis
ochii!
Iartă-mă, Doamne! Plec şi nu mă voi mai întoarce, cu siguranţă, dar, ce minune! Nu mai mi-e frică de moarte!"
Preluată de aici:
http://www.agaton.ro/reviste/Pi%202009%20-%203.pdf
Post a Comment