Al treilea cel mai vechi construit vreodată (1896), după cel din Londra (1863) şi Budapesta (1896), sistemul de metrou din Glasgow este şi unul dintre cele mai mici din lume.
Oricât aş fi vrut eu să mă pot lăuda că am circulat chiar cu ‘cel mai mic’ (ca lungime a liniei şi/sau ca mărime a vagoanelor), nu puteam să postez ceva fără să mă documentez puţin.
Aşadar, nu are nici chiar cele mai strâmte vagoane, fiind comparabile cu cele ale metroului din Lausanne (1999), deşi acolo nu sunt canapele, ci scaune (vezi aici).
Nu este nici linia cea mai scurtă, titlu care s-ar cuveni, poate, metroului din Catania (Sicilia, Italia), deschis în 1999 şi care se întinde doar pe 4 km.
În orice caz, acest Glasgow Subway arată ca un metrou de jucărie sau ca trenuleţ dintr-un parc de distracţii (vezi ultima imagine, cu o jumătate de vagon vechi prinsă de perete într-o staţie).
O fi Glasgow cel mai populat oraş al Scoţiei (588,280 de locuitori), dar nici nu cred că era nevoie de o reţea mai extinsă decât două linii: Outer Circle şi Inner Circle.
Foarte comod, cu garnituri care sosesc destul de des, metroul operat de Strathclyde Public Transport (SPT) te duce rapid în cele mai importante puncte ale oraşului.
Cei 10.4 km ai reţelei subterane din Glasgow sunt comparabili cu cei 9,5 km ai metroului din Rennes (Franţa), oraş care are o treime (206,229) din populaţia metropolei scoţiene.
Date find cele două milioane de oameni (mai bine de o treime din populaţia Scoţiei) care trăiesc în aglomerarea urbană Glasgow, n-ar fi exagerat să-i spun metropolă.
Pentru că vremea este la fel de nasoală ca în Rennes, dintr-un punct în altul al oraşului (de la shopping pe Buchanan Street până la stadionul Ibrox Park) metroul este cea mai bună alegere..
[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]
|
No comments:
Post a Comment