The end of toys?! [Sfârşitul jucăriilor?!]

Among so many ‘blessings’ of contemporary civilisation, one is the steady suprimation of the beautiful toys of yore.

Children are pushed into a forever incomplete growth, and the toys they wish for are but soulless consumer goods.

They are not the little treasures they once were, cherished along the years and passed on to younger siblings or to grandchildren.

On the one hand, the replacement of healthy toys made of wood or clay with plastic versions (often but not exclusively ‘made in China’), has been taken place for decades.

Who remembers the lovely Matchbox little diecast vehicles ‘made in England’, now found only on eBay, in toy museums or in rare personal collections?

On the other hand, there’s an accelerated process of removing toys altogether from childhood and replacing them with all sorts of gadgets and video games.

Instead of simple instruments for stirring creativity and fostering intelligence, children are taught to yearn for objects that rush them into a false adulthood.

Most fashionable toys of today are devices that need electricity to work. Unplug them, and they’re a bunch of useless electronic junk!

A child can rarely break such gadgets and repair them. All that the brat can to is to cry and drive the parents mad, so that they buy another device of a newer generation.

They also run on softwares that impose prefabricated universes on children and impede their creative thinking.

Inventing new games and putting imagination at work are no longer at hand, as children are mesmerized with gadgets that apparently do everything by themselves.

It’s good to know that at least Lego is not doing too bad… But can the family owned company from Denmark reverse the tide that is taking toys out of childhood?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Cursa nebună înspre vârful muntelui [The insane race to the top of the mountain]

Din vârful muntelui, totul se va vedea mai frumos, iar strângerile din dinţi îşi vor primi răsplata. Acolo sus, toate – care ţi se cuvin, cum altfel? – ţi se vor aşterne la picioare.

Aşa este învăţat fiecare dintre noi în ziua de azi – să fie cel mai bun, să urce cât mai sus, în centrul atenţiei (altora şi a sa). Şi să creadă că acest urcuş merită orice jertfă.

Viaţa, zice-se, ar fi însuşi urcuşul (inclusiv cu inerente căzături, luxaţii etc), iar fericirea ar fi atingerea puhoiului (doar aparent nesfârşit!) de scopuri mici şi mari.

De-abia ajuns acolo sus, toate îşi vor atinge plinătatea şi vei putea zice: “Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te”.

Dacă se poate urca pe ocolite – eşti descurcăreţ. De poţi o faci pe spinarea vreunor fraieri – cu atât mai bine, eşti deştept.

Lumea este indulgentă cu scurtăturile amorale. Importante sunt obiectivul, ţinta, ţelul, targetul – să strângi în pumni năluca aurită din vârful muntelui.

Să te îmbăiezi în aburii părerii de sine, să ai de toate şi să-ţi faci toate poftele. Dacă scopurile împlinite te mulţumesc, ar trebui să fii fericit. Nu eşti?! Schimbă-le!

Numai că, odată şi odată, toate ţelurile (satisfăcute ori ba) se sting, iar atunci, toate cele trăite efectiv sau numai năzuite de-a lungul urcuşului, “ale cui vor fi?”

După creasta muntelui, se prelinge apusul şi, pe măsură ce se aşterne noaptea, urcuşul în sine se goleşte de tot sensul şi de frumuseţea pe care credeai că le are.

Toate bunătăţile strânse (sau doar tânjite) te vor sfredeli veşnic cu goliciunea lor. “Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu”.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

A man and his shadow [Un om şi umbra lui]

A typical posture for an old man in Romania: a shepherd, peasant (or even any ‘retiree’) – often portrayed as such in literary works, paintings and films.

Either pictured today, a hundred or a thousand years ago, there’s something eternally Romanian about this man.

Thoughtful, humble, tired. Even without being aware of it, he looks like standing at the gates of afterlife, after too many burdensome years of life.

The picture was taken on an autumn afternoon, somewhere in Braşov county (BV), at the foothills of Făgăraş Mountains.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] St. Andrew’s Cross / [RO] Crucea Sf. Andrei

[EN] Many happy returns of this day for Romania, Scotland, Georgia, Greece, Russia, Ukraine and even… Barbados – where St. Andrew is regarded as a spiritual patron! [RO] La mulţi ani pentru România, Scoţia, Georgia, Grecia, Rusia, Ucraina şi chiar... Barbados – unde Sf. Andrei este privit ca patron spiritual!

[EN] If only these nations would retain – in this Godless world – a bit of the faith of the humble fisherman who turned into a brave apostle of Christ! [RO] Măcar de ar păstra aceste naţiuni – în această lume fără de Dumnezeu – o părticică din credinţa acestui umil pescar devenit un brav apostol al lui Hristos!

[EN] The pic was taken over Bucharest (Sept 2012). The ‘arms’ are airplane condensation trails. But what if they mean more than science can explain? [RO] Poza a fost făcută deasupra Bucureştilor (sept 2012). ‘Braţele’sunt trene de condensare de la avioane. Dar dacă înseamnă mai mult decât poate explica ştiinţa?

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ciudăţenie de toamnă (3) – dezamăgirea [Autumn oddity (3) – the disappointment]

După câteva săptămâni în care toată lumea rămânea uimită de neobişnuita culoare, ardeiul iute violet a devenit… galben.

Poate că a simţit că toamna este pe ducă şi, asemenea frunzelor de pe mica lui tulpină, şi-a schimbat veşmântul.

Frăţiorul său mai pirpiriu a rămas tot de culoarea unei vinete şi nu dă semne că ar mai creşte, dar nici că şi-ar schimba nuanţa.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Colourless sea [Mare fără culoare]

In winter, the English Channel can be drearily colourless.

Whether it’s looked at from England (pics 2, 4, 6, 8).

Or from the opposite direction – France (pics 1, 3, 5, 7). 

That is from East Sussex or Brittany (La Bretagne).

The pics weren’t meant to be black & white or sepia.

This is how my Panasonic Lumix took them.

They are as colourless as a world without God.

As if we were Darwin’s species, born from a sea of nothingness. 

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

The crippled giant [Gigantul infirm]

One shouldn’t have necessarily been a great military analyst to anticipate that such a moment would sooner (rather than later) come for the Perfidious Albion.

The commanders of the armed forces (depleted by budgetary cuts) seem to be shrugging their shoulders in front of David Cameron’s request to implement a no-fly zone over Syria.

Great Britain, the former superpower of the 19th and early 20th century, can’t do anything in Syria by itself, and mustering American and NATO support would take much time.

The only readily available ally would be Turkey, but imposing a Libyan scenario on Bashar al-Assad can certainly draw the ire of Russia.

Would Britain (and France?!) risk another Crimean War, when the odds of victory are so different from what they were some 160 years ago?

Assuming that the newly re-elected ‘pacifist’ at the White House agrees with Cameron’s eagerness to go to war, wouldn’t all risk turning into a Third World War?

If I were Argentina’s president these days, I’d be rubbing my hands, wishing very much to see Britain involved in Syria.

The military giant of 1982 is severely crippled, while Obama will most probably not do anything to defend the pride of the USA’s former colonial power.

By the time (2016-2018) London gets a new aircraft carrier, it would be very unlikely for the next (Labour?!) government to promise retaking the Falkland Islands.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ciudăţenie de toamnă (2) – altoind măr la un păr [Autumn oddity (2) – grafting apple to a pear tree]

Alt lucru pe care nu l-am ştiut până în această toamnă este că poţi altoi şi specii diferite de pomi fructiferi, nu doar să experimentezi în interiorul aceloraşi soiuri.

Astfel, dacă altoieşti o ramură de măr la un păr, ai parte de fructe precum cele din imagini – sferice precum merele, dar cu coajă şi codiţe de pere.

Cu greu poţi spune ce gust domină, precum rezultatul strâns dintre Barack Obama şi Mitt Romney la votul popular. Mănânci un măr şi o pară în acelaşi timp.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Punished smokers / [RO] Fumători pedepsiţi

[EN] I admit that sinful I sometimes can’t help enjoying when I watch the sad view of some ‘punished smokers’. [RO] Admit că păcătosul de mine uneori nu mă pot abţine a mă bucura când urmăresc trista de privelişte a unor ‘fumători pedepsiţi’.

[EN] I remember the long hours when I breathed in the sickening smoke... at school, at work, on the street, in pubs, sometimes even on beaches or in parks. [RO] Îmi amintesc lungile ore când am inspirat scârbosul fum… la şcoală, la serviciu, pe stradă, în localuri, uneori chiar şi pe plaje sau în parcuri.

[EN] Nevertheless, there’s nothing funny – neither I, nor anyone else should laugh at these enslaved people. [RO] Cu toate acestea, nu este nimic amuzant – nici eu, nici altcineva nu ar trebui să râdă de aceşti oameni înrobiţi.

[EN] None of us would look better if our power of will were diminished by nicotine and the tyranny of hedonism. [RO] Niciunul dintre noi nu ar arăta mai bine dacă puterea voinţei ne-ar fi diminuată de nicotină sau de tirania hedonismului.

[EN] This is how those once ‘cool’ smokers (like these teens drinkers) look when they grow up… pretty ‘un-cool’, I’d say… [RO] Aşa arată acei cândva ‘cool’ fumători (precum aceşti băutori adolescenţi) când cresc mari... destul de ‘ne-cool’ aş zice eu...

[EN] Sidelined: taken out of their daily routine, out of their work environment or even out of buildings. [RO] Marginalizaţi: scoşi din rutina zilnică, afară din mediu de lucru sau chiar afară din clădiri.

[EN] Smoking is no longer a comfortable experience in most of EU countries and the USA. It still is in China and Russia. [RO] Fumatul nu mai este o experienţă confortabilă în cele mai multe state UE şi în SUA. Este încă în China şi Rusia.

[EN] Lighting a cigarette has become something that must always be done outside… And not only outside the European Commission headquarters in Brussels (pic 1). [RO] Aprinderea unei ţigări a devenit ceva care trebuie făcut întotdeauna afară… Şi nu doar în afara sediului Comisiei Europene din Bruxelles (poza 1).

[EN] Smokers are compelled to go out in front of little stores in Brighton (2) or to descend 30-40-50 floors in New York City. [RO] Fumătorii sunt forţaţi să iasă afară în faţa unor mici prăvălii din Brighton ori să coboare 30-40-50 de etaje în New York City.

[EN] And that may not be the worst. They could be crammed into glass cubes like in the Airport of Munich (3)… [RO] Şi aceasta s-ar putea să nu fie cel mai rău. Ar putea fi înghesuiţi în cuburi de sticlă precum în Aeroportul din Munchen (3)...

[EN] Is it good? Is it bad? Is it discriminatory? Is it politically correct? What about the efficiency of these constraints? [RO] Este bine? Este rău? Este discriminatoriu? Este politic corect? Ce putem zice de eficienţa acestor constrângeri?

[EN] Maybe some good results will be observed over the decades, when other cause of death would seem insurmountable… [RO] Poate că unele rezultate bune vor fi observate peste decenii, când alte cauze ale morţii vor părea insurmontabile…

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Ciudăţenie de toamnă (1) – ardeiul iute violet [Autumn oddity (1) – the violet hot pepper]

Iată ce legumă ciudată creşte într-un ghiveci de flori, pe un balcon care dă înspre un mare (şi poluat!) bulevard din Bucureşti.

Fără să beneficieze de vreun tratament special, ci, pur şi simplu, aşa a dat Dumnezeu să iasă.

În ciuda faptului că înaintaşii săi de anul trecut erau tot picanţi, dar nişte banali… ardei roşii.

De apreciat pentru caracterul lor decorativ, căci, fiind excesiv de iuţi, nu ştiu cine ar cuteza să-i pună în mâncare.

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

A truth worth being told over and over again: Bessarabia is Romania! [Un adevăr care merită spus iarăşi şi iarăşi: Basarabia e România!]

We’re surely living mad times, when some are trying to detach Catalunya from Spain, others to ensure the independence of Scotland, some want to divide Belgium, and others wish to break away from the rest of Italy etc…

Romanians (and especially the young) would like to see their two states – Romania and (the Republic of) Moldova – reunited, irrespective of Russia’s fierce opposition and the EU’s benevolent (to Moscow, not to Bucharest!) indifference.

Reunification looks as unlikely as the collapse of Austria-Hungary or Tsarist Russia looked 100 years ago, in 2012. Nevertheless, the outcome of the First World War of 1914-1918  taught us that it’s better never to say never… 

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Falşi potenţatori de productivitate a muncii [False work productivity enhancers]

Mă tot uit la aceşti oameni cum lucrează... De mai bine de o lună, îi vezi că fac ceva cu adevărat, fie înfruntând ultimele zvâcniri de arşiţă de prin septembrie, fie printre stropii de ploaie, deocamdată timizi, şi adieri tot mai reci.

Nu par a fi nişte naşparlii incurabili precum colegii lui Dorel (+ aici, aici). E drept că, atunci când vine ploaia, o lasă mai moale. Cu toate acestea, n-aş zice putea că nu se străduiesc.

Nu pot judeca eu dacă or fi trebuit să termine de multişor sau dacă lentoarea aparentă (care îi exasperează pe locuitorii din zonă, pe şoferi sau trecători zilnici) o fi vreo constrângere impusă de considerente tehnice.

Indiscutabil, nu are cum să fie uşor să dai la târnăcop sau lopată, să tragi de cabluri şi nici să stai toată ziua în miniexcavator nu este ca o plimbare cu bărcuţa.

Date fiind vremurile (şi salarile!) oribile din România, a munci este – n-o spun deloc cu ironie – un act eroic. Mai ales în condiţiile în care mai toată lumea ia în derâdere munca fizică. N-o fi ea de pus pe piedestaluri, ca în manualele comuniste, dar nici de batjocorit.

Nimic de râs privind activitatea în sine, poate nici de compătimit, însă nu acelaşi lucru l-aş putea spune despre falşii potenţatori de productivitate a muncii folosiţi.

După ce că se fac din greu puţinii bani, după ce şi aşa organismul este solicitat din plin, la ce bun să-i risipeşti pe primii şi să-ţi istoveşti trupul suplimentar cu otrăvitoare delicii precum ţigări, bere (nu 2-3 pahare, ci mulţi litri) şi băuturi răcoritoare?!

Este o tristă înrobire – faţă de obiceiurile consumiste ale lumii care cere să fim în rând cu ea, cât şi faţă de reclamele care intră în subconşient şi te învaţă să bei şi să fumezi.

De fiecare dată când auzim ectenia “pentru cei bolnavi, pentru cei robiţi şi pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm”, să nu ne închipuim că este ceva desuet a te mai ruga pentru ‘robi’ (că “doar nu ne mai calcă turcii să ne înrobească”, am zice noi), ci să pomenim în gând un astfel de rob!

[Pentru toate postările de pe acest blog mergi la/For all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

The most beautiful park I’ve ever seen... [Cel mai frumos parc pe care l-am văzut vreodată...]

The most beautiful (and anti-consumerist) park I’ve ever seen…

…is the Caffarella Park, in Rome (a bit of it in the 2nd pic), Italy.

Briefly mentioned before on MunteanUK, I think it is…

…one of the most wonderful places in the world.

Of course, I haven’t seen too many countries of the world…

…thus not quite so many parks :-(

However, I dare holding on to my opinion.

There are several pedestrian alleys and bicycle paths...

...albeit unpaved and unmarked (11).

Some sheep (7), and a farmhouse (6, 8) from the 1500s.

Some villas (12) and ruins (4) from the time of the Romans.

And at least one metal bridge and a metal water pump.

Everything else is almost completely natural, unspoilt, peaceful.

As it has been just made by God.

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]