[EN] A few wonders from the UK / [RO] Câteva minunăţii din UK (6)

[EN] I see that it doesn’t take much for someone to fall in love with Scotland, therefore I’m not ‘that weird’ to have liked this remote part of the world… [RO] Văd că nu-i ia mult cuiva să se îndrăgostească de Scoţia, aşadar nu sunt ‘aşa de ciudat’ să-mi fi plăcut această îndepărtată parte a lumii...

[EN] …after a fabulous first trip, in February 2008 – Edinburgh-Glasgow-Inverness-Fort Augustus-Inverness-Edinburgh Airport in less than 90 hours! [RO] …după o fabuloasă primă excursie, în februarie 2008 – Edinburgh-Glasgow-Inverness-Fort Augustus-Inverness-Edinburgh Airport în mai puţin de 90 ore!

[EN] God willing, I’ll very soon go on a third trip to Scotland, a land of which – I realize now – I put very few pictures online. I guess I’ve already got some 2,000, and I’m looking forward to taking some more! [RO] Cu voia lui Dumnezeu, foarte curând mă voi duce într-o a treia excursie în Scoţia, un ţinut din care – realizez acum – am pus foarte puţine poze online. Cred că am deja vreo 2,000 şi sunt nerăbdător să fac mai multe!

[EN] In addition to the images posted here by my fellow blogger and Chevening Fellow, I am showing some of mine, so that anyone could understand a bit of how come someone so easily becomes a ‘fan of Scotland.’ Even though there were no other arguments (and there are many!), I hope that pictures like these say it all… [RO] În plus faţă de imaginile postate aici de colega mea bloggeriţă şi Chevening Fellow, arăt câteva dintr-ale mele, astfel încât oricine să înţeleagă puţin cum de cineva devine atât de uşor ‘fan al Scoţiei’. Chiar dacă nu ar fi alte argumente (şi sunt multe!), sper că poze precum acestea spun totul…

[EN] The pictures in this sixth episode catch the sky over… [RO] Fotografiile din acest al şaselea episod surprind cerul de deasupra… – Scotland.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Bad news for photoholics: pictures of British policemen are forbidden [Veşti proaste pentru fotoholici: pozele cu poliţişti britanici sunt interzise]

One of the latest pieces of bad news from the UK – a new anti-terror (anti-liberty in my view) law makes it easier for law enforcement officers in this country to prevent people (including photoholic tourists like me :-) from taking pictures of policemen or military personnel.

This actually restricts the freedom of professional photographers and amateurs to make pictures of any event where the police is present! Of course, they are supposed to do it in the British polite manner, initially asking you ‘to stop taking pictures’, and only afterwards arresting you.

Those who refuse to stop taking pictures after being warned may be sentenced to up to 10 years in prison or unspecified fines. But what if you don’t hear the warning or you’re just too excited about what you’re shooting to stop rightaway?! Or what if the event (a riot, a strike, a streetfight, a car accident, the seizure of somebody etc) is really worth taking pictures of?

Like many British laws (which are so peculiar, so vague, so unclear to those used to a French-style or continental manner of legislating), I guess there’s no clear interdiction, but a relative one… left to the presumed common sense (?!) of the policemen.

And it’s quite funny to read in China Daily, the English newpaper of a Communist regime, this advice given by the Associated Press: “Tourists better think twice now before snapping pictures of the iconic British bobby,” isn’t it?

After other people expressed their opinions on such an un-British interdiction – as long as taking pics of a British Bobby was basically a ‘must do’ for every foreigner coming to visit the UK – I don’t think I could add any more relevant comments.

What I want to say is that you don’t have to be a photoholic, in order to feel somehow sorry that pictures like the above one (with mounted policewomen Kensington Gardens), may become impossible to take…

Obviously, the official explanation – that terrorists may take photos of officers and ‘targets’ – is complete nonsense. Had this silly motivation been offered in another country than the UK (one facing a real and permanent terrorist threat – Israel, Iraq, Lebanon, Pakistan etc), it could be somehow understandable, however, still hardly acceptable.

Given the fact that the UK is so filled up with surveillance devices and people are being photographed hundreds of times each day, I’d say that this law is the first step towards imposing a state monopoly on taking pictures in public spaces... Forbidding people from taking pictures is clearly another symptom of the terminal disease the British democracy is suffering from.

It may be a matter of years (as this economic crisis enhances totalitarian impulses) or still decades (I’d be excessively optimistic to believe this, wouldn’t I?), but this British democracy – as many people in the world admire it, and as many Brits unfortunately take it for granted – is already in its death throes...

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din raidurile mele prin inima Scoţiei (8) [From my forays into Scotland’s heartland]

Acum aproape un an, înainte de prima mea vizită în Edinburgh, descopeream această drăguţă poveste a lui Greyfriars Bobby – căţelul care, vreme de 14 ani, nu s-a despărţit de mormântul stăpânului.

“Ce mare chestie?”, îmi ziceam, dar iată că aveam să aflu cum pentru scoţieni chiar este mare scofală!

Deşi cred că nu-i blogger care să fi trecut pe acolo şi să nu o fi menţionat (a se vedea un exemplu – aici), ba chiar s-a făcut şi un film pe tema aceasta, de multă vreme am vrut să mă refer şi eu la ea, fie şi numai ca prilej pentru a mai posta nişte fotografii.

Câtă vreme, în sângeroasa istorie a Scoţiei, devotamentul a fost mereu o trăsătură ţinută la mare cinste (pe când trădarea – cel mai abject lucru posibil), fidelitatea acestui patruped este cinstită pentru totdeauna de scoţieni.

Atât cât am prins eu frânturi din istoria acestui ţinut, au fost destule veacuri pe aici, când îţi era mai uşor să ai încredere într-un câine decât într-un om.

Cică Skye Terrier-ul Bobby îşi însoţea stăpânul, John Gray (bolnav de tuberculoză), zi de zi, la acelaşi pub, vreme de doi ani. Pentru curioşi, barul poate fi localizat aici pe harta Edinburgh-ului – oraş care, într-o bună tradiţie britanică, în niciun caz de baruri, băruleţe, pub-uri, cafenele, restaurante, taverne, spelunci etc nu duce lipsă :-)

După ce omul a murit (în februarie 1858), câinele stătea toată ziua şi dormea nopţile numai pe mormânt, cu mici ‘pauze de masă’, în care se ducea înapoi la bar, unde proprietarii şi muşterii (care îl cunoscuseră pe Gray) nu îl lăsau niciodată flămând.

Când s-a pus problema ca potaia fără stăpân să fie lichidată (pe la 1867), desigur că s-a găsit un Lord care să-i ia apărarea, încât Bobby a murit de moarte bună în 1872.

Şi chiar dacă nu era voie să-l îngroape într-un celebru cimitir uman precum cel din jurul Greyfriars Kirk (fostă biserică franciscană, acum ţinând de Church of Scotland), cumva-cumva tot s-a reuşit să i se facă un mormânt aproape de cel al stăpânului.

Evident, acest exemplu de devotament canin nu este nicidecum doar tipic scoţian, însă felul în care s-au înduioşat scoţienii de povestea lui Bobby poate că este ceva tipic scoţian.

Ştiu scoţienii aceştia să scoată bani din orice... Inclusiv cei care n-or avea carte multă, dacă e vorba de vreun business se vor pricepe de minune!

La câte javre fără stăpân sunt în Bucureşti, de-aş avea eu spiritul antreprenorial scoţian aş face un muzeu dedicat ‘prieteniei umano-câineşti’, plus un local cu mâncăruri pe care le-aş denumi ‘Vedea-l-aş mănuşi’, ‘Căţeluşul şchiop’, ‘Negru’n ceru’ gurii’, ‘Muşcăţel’...

Ştiam eu câte ceva din citite, dar la faţa locului aveam să văd cum, dintr-o oarecare poveste duioasă, locuitorii din Edinburgh (superbe poze din oraş şi o descriere – în limba română şi foarte la obiect! – aici) au făcut o industrie a suvenirurilor.

În primul rând, localul unde mânca îi poartă acum numele şi în faţa clădirii (unde am văzut că se fac şi nunţi scoţiene, unde ginerică şi toţi bărbaţii poartă kilt) există o statuie a câinelui.

Apoi, întreaga Greyfriars Kirk aduce mai degrabă cu un soi de parc de distracţii horror decât cu ceva legat de Iisus Hristos. De altfel, cam aşa se întâmplă cu foarte multe din lăcaşurile eretice din Scoţia, ori că-s ale bisericilor naţionale protestante, ori ale papistaşilor.

Însă, despre ce legătură cu creştinismul (nu prea) mai au aceste aşa-zise biserici din Scoţia (cu excepţia notabilă a fraţilor ortodocşi), nadajduiesc să scriu mai multe cu alte ocazii! Nici n-ar putea supravieţui altfel, ca biserici de sine stătătoare (pentru că nu-s, Biserica lui Hristos fiind numai Una!), ci cel mult ca un soi de instituţii culturale ori fundaţii caritabile...

În fine, peste tot găseşti brelocuri cu simpaticul Bobby, cărţi poştale cu el, statuete, broşurici... sau îi găseşti chipul ataşat între simbolurile Edinburgh-ului pe alte suveniruri din capitala Scoţiei.

Mai mult, aşa cum arată ultima fotografie, uneori zăreşti încă pe străzile oraşului cupluri de vagabonzi câine-om (totuşi, nu atât de multe precum am observat în Belgia şi, mai ales în Franţa!), de parcă l-ai vedea pe Bobby alături de John Gray...

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/ For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

UK’s motor vanity fair (10) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

The only true motivation for this post is to share with my readers this picture which gives the impression that the white limousine (speeding through the City of London) is even a bit longer than in reality. Click on the picture to see a bigger version! ...and please realize that having caught this image is just a photoholic’s luck, by no means any ‘professional skill’ of mine.

It’s an interesting optical illusion, isn’t it? Maybe people on the street look like mere illusions, made up of disposable ‘decorative objects’ (figures, numbers, consumers) to the banking fat cats watching beyond the dark windows…

Also, I can’t avoid noticing that this optical little illusion could illustrate the huge hoax this ‘mighty financial centre of the world’ is. This ‘engine of the British economy’ is nothing but a giant with feet of clay, as bad news prove it everyday. Sooner or later this monstruous system based on greed and selfishness was due to start disintegrating.

I’m afraid the current global economic crisis is not just a simple recession (albeit a most serious one), but the unaccidental beginning of the end for the world as we (imagined to) know it…

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Studentul nostru, stăpânul nostru (10) [Our student, our master]

Nu ştiu dacă – obsedaţi de analize ştiinţifice şi evaluări statistice precum sunt britanicii – o fi stat cineva să calculeze ceva de genul... “am băgat suma X în dotări, iar studenţii care au beneficiat de ele au adus profitul Y în economia britanică”...

Dar, să presupunem că ceva că profitabil tot o fi întrucâtva. Greu de crezut să se fi investit atâta în condiţii de studiu, iar rezultatul să nu se vadă.

Deşi nu pot predinte că am termen de comparaţie (căci facultăţile româneşti nu pot fi termen de comparaţie, iar prin University of California in San Diego şi Pace University of New York am fost doar în trecere, aşijderea pe la Sorbonna), această University of Sussex (US) mi-a părut extem de bine dotată.

Nu ca pe la noi prin România, să ai o singură sală bună, iar la aceea numai unii privilegiaţi să aibă acces mai des, ci fiecare sală este perfect echipată aici.

Table obişnuite (pentru cretă), proiector şi tablă albă rabatabilă pentru proiectarea imaginilor (plus perdeluţe la ferestre, ca să se poată vedea bine), altă tablă pe care să poţi scrie cu markere, televizor, DVD player, computer, difuzoare... toate ca echipamente standard în fiecare sală de curs.

Cu totul, cred că minimum £ 6-7,000 costă toate (poate sunt prea optimist), fără a lua în considerare mesele şi scaunele.

Apoi, să nu-şi închipuie cineva că am văzut vreodată în vreo sală de la US (mă rog, cu excepţia barurilor în anumite momente :-), unde să fie buluc de oameni.

Nicidecum, căci de toate dotările acesta nu am văzut să beneficieze grupe de studenţi mai mari de 12-15 oameni la vreo oră de curs şi, adesea, poate nici nu treceau de zece.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (5)

[EN] Even if it’s written just (for now or forever?!) in Romanian, I fell I have to draw attention to this blog, at least to show again that I am not afraid of ‘blogging rivals’ :-) [RO] Chiar dacă este scris doar (pentru acum sau întotdeauna?!) în română, simt că trebuie să atrag atenţia către acest blog, cel puţin pentru a arăta din nou că nu mă tem de ‘rivali într-ale blogging-ului’ :-)

[EN] On the contrary, I think that the more alternative views about the UK appear online (two Romanian perspectives in this case), the better it is for anyone trying to understand the Brits. [RO] Dimpotrivă, cred că pe cât apar online mai multe păreri alternative despre UK (două perspective româneşti în acest caz), cu atât este mai bine pentru oricine încearcă să-i înţeleagă pe britanici.

[EN] Then, how could I possibly not mention the blog of my successor as Chevening Fellow from Romania at the SEI, and not wish her all the best? [RO] Apoi, cum se făcea să nu fi menţionat blogul succesoarei mele ca Chevening Fellow din România la SEI?

[EN] The impressive number of posts, and the variety of topics (mostly related to Foreign/European Affairs) amazes me and reminds me of the time I started blogging… as a Chevening Fellow. [RO] Numărul impresionant de postări şi varietatea temelor (cele mai multe legate de Afaceri Internaţionale/Europene) mă uimeşte şi îmi aminteşte de vremea când începeam eu blogging-ul, ca Chevening Fellow.

[EN] For those who can’t understand Romanian, maybe you’ll like the pictures on this blog, as I hope you like those on my site. Anyway, I’m glad to see another photoholic :-) online… [RO] Pentru cei care nu înţelegeţi româna, poate vă vor plăcea fotografiile de pe acest blog, după cum sper că vă plac cele de pe site-ul meu. Oricum, mă bucur să văd alt photoholic :-) online...

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]