Alcoolul ăsta, prietenul cel mai bun al britanicului? (9) [This alcohol, a Brit's best friend?]

Nu ştiu dacă anecdota povestită undeva de Părintele Rafail Noica o fi adevărată, însă cu siguranţă este plauzibilă, căci după raţiunea multor capete de umanişti din UK, nu o dată sunt răstălmăcite adevărurile creştine în acest fel.

Cică, relatează părintele undeva, un preot din Anglia era speriat de un enoriaş care se îmbăta mereu şi l-a întrebat cum de se întâmplă aşa ceva. “Păi, fiindcă în predica Sfinţiei Voastre spuneţi: ‘Iubiţi-vă vrăjmaşii!’, şi pe un afiş din afara bisericii se spune că vrăjmaşul cel dintâi este alcoolul!”.

Ei bine, un asemenea răspuns s-ar încadra în logica multor britanici cunoscuţi personal. Cât despre cei care nu au încă drept dumnezeu nici idolul ‘logică’ (pentru că nu există ateism propriu-zis, ci doar idolatrie!), ci trec direct la idolul alcool – vezi aici.

Oare s-or termina vreodată ştirile acestea despre problemele cu alcoolul ale copiilor din UK? Sau, mai bine zis, oare vreun guvern de-al consevatorilor va pricepe făcând şi altceva pentru a opri distrugerea unei generaţii decât au făcut laburiştii?

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (17) [Things like these, only at the Brits]

Mai că aş putea începe un blog întreg dedicate toaletelor din lume prin care am trecut şi am făcut poze… căci subiectul (demn de toată atenţia unor organisme planetare) pare inepuizabil. Practic, eu aş începe câte un blog despre multe teme, dar cum de-abia mă mai ţin de acesta, iată o chestie drăguţă dintr-o toaletă publică din Brighton.

Nu-i aşa că sunt frumoase aceste desene, alăturate unei mese rabatabile unde tăticii responsabili pot schimba scutecele pruncilor? Dar mai mult decât atât, vrejul dintre cele două uscătaore de mâini, pe care este încolăcit şarpele, serveşte pentru a măsura (atât în inci, cât şi în centimetri) înălţimea copiilor.

Să nu mai zic că, în multe locuri din lume străbătute de mine, toaletele publice aveau cel puţin câte un locşor de urinat adaptat înălţimii puştilor mai mari de oliţă, dar totuşi nu suficient de înalţi sau îndemânatici încât să nu se stropească pe pantalonaşi.

Interesant cum se gândeşte acest Nanny State la toate şi, totuşi, copiii britanici sunt cei mai nefericiţi din civilizaţia occidentală – vezi aici, aici, aici, aici sau aici…

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la /For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

UK’s motor vanity fair (7) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

If anyone thought that hiring a limousine for one’s wedding was an ‘un-British habit’ (as I presumed)… here’s the photographed proof that this assumption is wrong. I don’t know how popular this silly habit is throughout the UK, but I ran across it a couple of times in Scotland.

Honestly, I don’t see anything ‘romantic’ in this habit, and I don’t know what’s the ‘fun’ in hiring such a car for a wedding, apart from adding a pointless expense on the overall bill of the event. Nevertheless, who said that the Scots are ‘economical’ with their money?!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Studentul nostru, stăpânul nostru (9) [Our student, our master]

Chiar dacă nimeni altcineva n-ar fi curios, cred că am cel puţin o potenţială cititoare – care mă va succeda ca Chevening Fellow la SEI – căreia s-ar putea să-i folosească aceste imagini, pentru a-şi face o idee despre cum arată campusul uneia dintre primele 30 de universităţi britanice.

Desigur, este vorba de o universitate din generaţia new wave, cele care au prea puţin de-a face cu celebrele universităţi istorice (Oxford, Cambridge sau cele scoţiene din Edinburgh, Glasgow şi St. Andrews – de la acestea trei din urmă am imagini de postat :-)

În niciun caz nu seamănă din punct de vedere arhitectonic, însă bănuiesc că nici la nivelul fandoselilor – studenţii nu-s atât de upper class, nu există tradiţii de secole, n-am auzit de ritualuri de iniţiere, iar profesorimea este considerată a avea vederi mai liberale faţă de cine predă în universităţi mai tradiţionale.

Cât despre prietenia studenţilor (70% studente!) cu alcoolul, asta nu cred că ar trebui să fie cam aceeaşi în întreg mediul universitar din UK :-)

Oricum, pentru cine este obişnuit cu Universitatea din Bucureşti, cu locaţii răspândite în tot oraşul, majoritatea clădiri vechi, altele – ceva mai noi (dar nu nai noi de anii 1970), această University of Sussex sigur va fi o experienţă interesantă. În prima săptămână, ai impresia că ai fost paraşutat într-un campus uriaş, dar el va deveni tot mai mic pe măsură ce-l înveţi.

După ce te vei dezmetici din primele impresii pozitive – de genul “aici chiar totul este centrat pe confortul studentului” – desigur că vei găsi o gramadă de cusururi... legate, de pildă, de designul ciudat al unor clădiri, calitatea mâncării disponibile în campus.

Totuşi, orice nemulţumire ai avea, ea nu poate fi analizată decât păstrând termenii comparaţiei – dacă ai mai avut de-a face cu universităţi occidentale/britanice, are rost o discuţie; dacă nu – orice comparaţie cu România nu-şi are locul.

Apoi, aflându-te la 7-10 minute (cu autobuzul) de Brighton sau 8 minute (cu trenul, care circulă de vreo 3 ori pe oră în cel mai rău caz, altfel şi de vreo 20, probabil), nu poţi spune că acest campus duce lipsă de ceva.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Worth Trying in the UK /[RO] Merită încercat în UK (6)

[EN] Among the things which are the tastier in the UK, I already recommended (full-heartedly!!!) trying some biscuits/cookies. [RO] Între chestiile cele mai gustoase din UK, am recomandat deja (din toată inima!!!) încercarea unor biscuiţi/prăjiturele.

[EN] I guess these are some of my all-time favourite food products, which I first discovered in American TV-series (where children were mad about them), then I tasted them in America, and ultimately fell in love with them in the UK. [RO] Cred că acestea sunt unele dintre alimentele mele preferate, pe care le-am descoperit iniţial în serialele TV americane (unde copiii erau înnebuniţi după ele), apoi le-am gustat în America şi, în final, m-am îndrăgostit de ele în UK.

[EN] And if I were to give a brand, Millie’s Cookies would be the first to mention, not only thanks to their availability, but also because they really taste better than many home-made sweets that I ever tried, let alone other ‘industrial biscuits’. [RO] Şi dacă ar fi să numesc o marcă, Millie’s Cookies ar fi prima de menţiomat, nu numai datorită disponibilităţii lor, dar şi pentru că sunt într-adevăr mai gustoasse decât multe dulciuri de casă gustate, să nu mai zic de alţi ‘biscuiţi industriali’.

[EN] These Millie’s Cookies can be found anywhere in the UK: most train/tube stations, big shopping centers, markets… [RO] Aceste Millie’s Cookies pot fi găsite oriunde în UK: cele mai multe staţii de tren/metrou, mari centre comerciale, pieţe…

[EN] Daily baked, with an appealing marketing strategy (the more you buy, the less you pay per piece)… I really like them. [RO] Coapte zilnic, cu o strategie de marketing atrăgătoare (cu cât cumperi mai multe, cu atât mai puţin plăteşti pentru bucată)… chiar mi-au plăcut.

[EN] So, anyone willing to make me a surprise when coming from the UK, a box of Millie’s Cookies would make a great idea, especially since I’m not fond of useless souvenirs :-) [RO] Aşadar, oricine vrea să-mi facă o surpriză când se întoace din UK, o cutie de Millie’s Cookies ar fi o idee grozavă, mai ales de vreme ce nu-s iubitor de suveniruri inutile :-)

[EN] I don’t have any illusions about these cookies being healthier than other food products – I suppose there’s a lot of ‘standardization’ in obtaining the ingredients and the cooking ‘procedures’. [RO] N-am nicio iluzie că aceste prăjiturele ar fi mai sănătoase decât alte produse alimentare – presupun că este multă ‘standardizare’ în obţinerea ingredientelor şi ‘procedurile’ de gătit.

[EN] However, in my view, they are both 1) very tasty + 2) really able to appease one’s hunger. [RO] Totuşi, în opinia mea, sunt deopotrivă: 1) foarte gustoase + 2) chiar capabile să potolească foamea.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

The end of Scottish dream of independence? [Sfârşitul visului scoţian la independenţă?]

As someone who felt very good in Scotland, without necessarily becoming a fan of the Scottish separatists, I wanted to start a whole new serie dedicated to this theme. As a ‘neutral’ foreigner, I honestly couldn’t take sides, although I am – theoretically – against separatist movements.

Could an independent Scotland be a viable state?... Would it be accepted as the 28th member of the EU?... What an interesting PhD research would make to compare Kosovo’s independence with that of Scotland, wouldn’t it?... Would all Scottish regiments be withdrawn from UK military operations abroad?... How would the English and the Scots share the revenue from the oil in the North Sea?... What would happen to the Scots in the Westminster Government or to the English people living as far northwards as the Scottish Highlands?...

I would have had dozens of questions like these, if the UK Government hadn’t bought and important percentage of shares from the Royal Bank of Scotland and Bank of Scotland/Halifax. Many people say (click here, here or here) this is the demise of the Scottish (foolish?!) dream of independence, that we are now witnesssing a dead cause which is awaiting burial.

If only some of my Scottish friends (of whom I know only one who regularly checks this blog :-) could post their opinions here! A full series of posts regarding a (possible, yet not very likely even before the current crisis) independent Scotland seems to have died… But did this political ambition also suddenly die, once these two banks were taken over? Or was it stillborn from the start?

Is the Scottish motto – seen in the image above at the entrance of Edinburgh Castle, and which could be translated as ‘No-one provokes me with impunity’ – but a memory from times of yore? I am personally afraid so… but let’s see if any Scot would post a comment here, trying to prove that Scotland will fight back :-)

[For all the posts on this blog go to/Pentru toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]