[EN] Worth trying in the UK / [RO] Merită încercat în UK (8)

[EN] If I were to recommend at least some soft drinks that I liked in the UK, here are two such recommendations. [RO] Dacă ar fi să recomand cel puţin două din băuturile răcoritoare care mi-au plăcut în UK, iată aici două astfel de recomandări.

[EN] Firstly, any natural fruit juice from the picture above is absolutely delicious. It’s not among the cheapest available, but it was somehow ‘my official drink’ during the many hours of blogging when I stayed in the UK. [RO] În primul rând, orice suc natural din poza de mai sus este absolut delicios. Nu este printre cele mai ieftine disponibile, dar era cumva ‘băutura mea oficială’ în timpul multelor ore de blogging când am stat în UK.

[EN] Secondly, for those who are fans of elderberry flower sodas, and – probably – imagined (like I did) that they are specific only to Romania, better review your opinion! [EN] În al doilea rând, pentru cei care sunt fani ai sucurilor din flori de soc şi – probabil – îşi imaginau (cum am făcut eu) că este sunt specifice doar României, revizuiţi-vă opinia!

[EN] Obviously, the Brit version doesn’t taste as naturally as the elderberry soda which my mother is preparing, however, it is pretty good. [RO] Evident, versiunea britanică nu are un gust la fel de natural precum socata pe care o face mama, totuşi, este destul de bună.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned in the UK (9) [Vorbe de duh din ce am învăţat în UK]

A Scottish friend of mine correctly notes that today’s atheist Great Britain is living according to a bunch of unwritten (yet widely and often unquestionably accepted) ‘articles of faith’ – probably all of them being worth a separate blog post from my part. I will just stick to one of them now – my friend’s sixth, which states that “We have a two party democracy” – and try to expain how I remained with a very different idea from my stay in the UK.

Q: There’s hardly any doubt that, at least until recently, Britain has been governed by a very efficient political machinery (and I mean efficient from the point of view of politicians, not the one of citizens; see a summary of the latest scandal here :-)... But is the UK really a two party democracy?

A: “No, it’s an elected dictatorship,” I was once offered an answer by a professor who, instead of brainwashing us, the (possibly naive) Chevening Fellows, always seemed to express his views sincerely.

.

No matter what ‘democratic guarantees’ may be in place, the truth is that, during a certain legislature, the party which forms the government in the UK is in almost ‘complete control’ of the country.

The Prime Minister (PM) not only controls his cabinet, but also the ruling party, whose members are often puppets in his hands. Every now and then, a few mavericks may appear, nevertheless, the rule of the PM is rarely challenged.

Removing Margaret Thatcher or Tony Blair was no easy task, as neither getting rid of Gordon Brown appears to be these days. He seemes doomed to face an electoral disaster next year, but I don’t know whether he’d be replaced as head of Labour.

Theoretically, there are some institutions meant to offer ‘checks and balances’ in the Wesminster parliamentary system. Practically, nothing can be done to sack an unpopular government until the next elections. See here, and here two critical views on the Westminster system.

He may not be as strong as the Lord Protector of the Commonwealth was 350 years ago, nevertheless, today’s PM of the UK is a little dictator. This allowed Thatcher to proceed to massive privatisations, Blair – to go to war in Iraq, and Brown – to ‘save the world’ by throwing billions of pounds to the banks whose recklessness took them on the brink of bankruptcy.

It’s really not worth trying to compare the British and American systems of government, because of countless historical, ethnical, demographical, political, economic etc differences.

.

Or, if I were to name only one essential difference which makes the two hardly comparable is the fact that the USA is a federation... which functions incomparably better than many unitary states.

I’d dare to say that the American President can be more effectively ‘checked’ by the Congress (especially by the 50 states represented in the Senate) or the Supreme Court than the British PM can be ‘controlled’ by anyone in the UK. The only thing that voters can do every five years is to choose another dictator :-(

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

[EN] Not worth trying in the UK / [RO] Nu merită încercat în UK (8)

[EN] Among the things that are really not worth doing in the UK (are they worth doing anywhere else?!) I would also count buying snacks from trains, be them commuter trains or the famous Eurostar. [RO] Între lucurile care chiar nu merită făcute în UK (oare merită făcute oriunde altundeva?!) aş enumera cumpărarea de gustări din trenuri, fie ele de navetişti sau celebrul Eurostar.

[EN] A few reasons for my anti-recommandation are: 1) the rage of products at one’ choice didn’t seem very diversified; 2) portions (packages) were rather small; and 3) like in Romania, there’s no guarantee everything on the list is available. [RO] Câteva motive pentru anti-recomandarea mea sunt: 1) gama dintre care să alegi produsele nu părea foarte diversificată; 2) porţiile (ambalajele) erau mai degrabă mici; şi 3) la fel ca în România, nu există nici că tot ce apare pe listă este disponibil.

[EN] And if hunger could leave aside any considerations about the tastless stuff on sale, the lists of prices should be enough to discourage from buying :-( [RO] Iar dacă foamea ar lăsa deoparte orice consideraţii despre chestii fără gust la vânzare, listele de preţuri ar trebui să fie suficiente pentru a descuraja de la cumpărat :-(

[EN] Romanians can easily note that few things cost under 5 lei (one pound)... Click on the second, third, and fourth pictures (for larger images) to convince yourselves! [RO] Românii se pot convinge cu uşurinţă că puţine lucruri costă sub 5 lei (o liră)... Daţi click pe cea de-a doua, de-a treia şi cea de-a patra fotografie (pentru imagini mai mari) pentru a vă convinge!

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Urme româneşti pe cuprinsul UK (3) [Romanian traces throughout the UK]

Venind din România, pe oriunde ai intra în UK – deşi poate prea generalizez, că eu n-am intrat decât prin aeroporturile Heathrow, Luton şi prin ‘catedrala gărilor’ St Pancras International – te cam ‘izbeşte’ curăţenia faţă de ce ai lăsat în urmă.

Cum de poate să nu existe omniprezentul praf din Bucureşti, cum de nu sunt lăsate orice gunoaie pe jos şi cum de îţi rămân pantofii curaţi mai multe zile, chiar dacă plouă?!

Evident, vine şi un moment în care să te lămureşti că nu există în UK chiar o curăţenie absolută – de nivelul celei din oraşele care ajung în topurile mondiale. Totuşi, nu-mi pot da seama pe baza căror criterii ar putea ajunge turiştii să voteze Londra cel mai murdar oraş din Europa...

Nu găsesc decât o singură explicaţie pentru acest clasament, aceea că, poate, oraşul Bucureşti nici n-a fost luat în calcul, pentru că n-ar face parte din Europa. Există nenumărate motive pentru care aş putea zice că Europa asta o nu este o mare valoare în sine, demnă de imitat, dar, în privinţa curăţeniei, prea adesea te simţi pe alt continent când revii în Bucureşti.

Orice urme de mizerie (mai degrabă accidentale, fără să-ţi lase impresia că sunt obişnuite, precum cele din Bucureşti) aş fi întâlnit în UK, o singură dată (în martie 2009) m-am oprit să fotografiez o mizerie care să-mi aducă aminte de România, după cum se vede în cele două fotografii de faţă.

Chiar m-am simţit ca în România, în sensul cel mai rău al expresiei :-(... unde orice teren viran devine automat o groapă de gunoi şi unde, din pricina aceasta, adesea nu mă pot simţi acasă.

Aşa pare acest loc cam la un minut distanţă de gara din Brighton. Ar trebui să mă simt mai bine că, până la urmă, – cu tot Big Brother-ul acesta care te supraveghează să nu arunci, să nu strici, să nu murdăreşti, să nu deranjezi etc – indiferenţa faţă de păstrarea curăţeniei publice nu este ceva tipic românesc, ci oarecumva universal?!

Ciudat cum, în UK, foarte rar am simţit că trec pe lângă mizerie (precum cea fotografiată), pe când, în România, nici n-aş fi băgat-o de seamă. Nu m-ar fi deranjat, nici nu mi-ar fi sărit în ochi. După tristele standarde cu care eu(noi, locuitorii capitalei României) sunt(em) obişnuit(ţi), în Bucureşti aş fi zis că locul pozat e chiar curăţel...

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

[EN] Hail to competing sites / [RO] Salutări siteurilor concurente (6)

[EN] Even though the author deems her blog boring (and how else could be the story of a hard-working student – future corporate woman?! :-), I draw my readers’ attention to some positive aspects of it. [RO] Chiar dacă autoarea îşi consideră blogul plictisitor (şi cum altfel ar putea fi povestea unei studente harnice – viitoare corporatistă?! :-), atrag atenţia cititorilor mei asupra unor aspecte pozitive de-ale sale.

[EN] After all, I am at least trying not to write about crap here, am I not? Therefore, if anyone want to find out things about steps to take, procedures, preparations etc for going to the UK for university studies, click here. [RO] La urma urmelor, încerc măcar să nu despre porcării aici, nu-i aşa? Aşadar, dacă cineva doreşte să afle chestii despre paşi de urmat, proceduri, pregătiri etc, pentru a merge în UK la studii universitare, click aici.

[EN] A firsthand source of information, which I’m sure could be more useful than the bunch of opinions which I’m spilling here. I was only a privileged guest of the British Government, not a real student! [RO] O sursă de informaţii la prima mână, despre care sunt sigur că ar putea fi mai folositoare decât grămada de opinii pe care le vărs aici. Eu n-am fost decât un musafir privilegiat al Guvernului britanic, nu un student adevărat!

[EN] Furthermore, I recommend this blog to anyone curious about how a Romanian woman is living in the UK (while studying in Manchester), what she likes and dislikes, what she finds interesting or not, or about the fascinating things (not for me thanks!) she’s studing. [RO] În plus, recomand acest blog oricui este curios despre cum trăieşte o româncă în UK (în timp ce studiază la Manchester) ce îi place şi nu-i place, ce găseşte interesant şi ce nu sau despre chestiile fascinante (nu pentru mine, mulţumesc!) pe care le studiază.

[EN] I’m rarely enthusiastic about the countless blogs about here and now (depicting images of this secular world whose all purposes end in the grave), but I am always glad to notice someone seeing things beyond the immediate reality. [RO] Rareori mă entuziasmez de nenumăratele bloguri despre aici şi acum (descriind imagini din această lume seculară ale cărei scopuri se termină la mormânt), dar sunt întotdeauna bucuros să observ pe cineva care vede lucrurile dincolo de realitatea imediată.

[EN] From this perspective, it’s interesting what this girl writes (here): To get mad = to punish yourself for someone else’s stupidity. She’s perfectly right, isn’t she? [RO] Din această perspectivă, este interesant ce scrie această fată (aici): A te enerva = a te pedepsi pentru prostia altora. Are perfectă dreptate, nu-i aşa?

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]