UK’s motor vanity fair (2) [Bâlciul deşertăciunilor cu motor din UK]

Maybe there is not much left ‘sacred’ in this faithless UK (here’s another view about this from today’s Daily Mail), yet – similarily to how ‘primitive’ peoples deify various objects, rocks, trees, and animals –, many ‘civilised’ Brits worship their cars. Certainly, this is by no means only a typically British feature, as in all consumerist societies the two-seater car is probably a ‘god’ of the day. What I mean is that this religiosity surrounding the idea of having good cars, and perfect roads is somehow more obvious in the spiritually barren UK.

Like all idolatries, its rotten fruits are obvious: some men get into financial trouble to buy them, sometimes die stupidly due to overspeeding, or at the very least they are devoured by envying those who own such vehicles, while some women sleep with bald and fat men in order to take rides in car like these. Moreover, many children are falling in love with these ‘motor idols,’ saying to themselves: ‘When I grow up, I wanna have…’, instead of saying ‘When I grow up, I wanna be…’ People everywhere are crazy about these spyders (as the Brits call them) or roadsters (as the Americans call them), and the Brits make no exception. However, it would be unfair to consider them more obsessed with motor vehicles than other nations.

Some of these most fashionable ‘motor gods’ that I witnessed on UK’s roads are two Mazda cars – MX-5, and RX-8. I was astonished to see so many of these two-seaters (especially in Scotland, the part of the UK that I visited most), but I couldn’t be sure if it was just a mere onlooker’s impression (of someone not mad about cars, who can easily jump to the wrong conclusions), therefore I had to make a little online inquiry. And what I found out proves my initial assumption – that the UK is one of Mazda’s best markets! Ever since the eary 1990s, the Japanese company has been stubbornly pushing to conquer the British market, and their marketing strategy seems to have paid off.

Not only that I don’t know, but I don’t even care how good these cars really are. However, it seems clear to me that the price is appealing, thus making a Mazda MX-5 more affordable than a Porsche, Ferrari or Aston Martin. A price ranging from £ 18,600 to £ 21,100 looks like a tempting offer for anyone who thinks that owning cars like these is a ‘purpose’ worth struggling for in life...

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Din raidul meu prin inima Scoţiei (1) [From my foray into Scotland's heartland]

Unii trăiesc toată viaţa într-o ţară (de pildă, în România) şi nu înţeleg nimic din ceea ce se întâmplă acolo. Aşadar cum aş cuteza eu să pretind că am înţeles câte ceva şi să-mi dau cu părerea despre Scoţia, un ţinut străbătut într-un tur de forţă, cu principalele patru destinaţii (indicate pe harta de mai sus) vizitate în numai patru zile? Însă, fie şi cu riscul de a fi privit drept înfumuratul ăla, probabil că cel mai însemnat talant de la Dumnezeu este să povestesc despre văd şi ce aud eu însumi sau de la alţii. Asta e şi meseria mea, şi hobby-ul meu. Altceva nu ştiu să fac. Iar din UK aş tot avea de povestit, luni întregi de acum încolo! Căci în nici un caz nu mi se pare o ţară prea cuminte (veşnica lamentaţie a imigranţilor români de peste tot, auzită şi aici), ci una în care la tot pasul găseşti ceva din care ai avea de învăţat.

Şi tocmai de aceea m-am apucat de blogging, ca să fiu contrazis, să primesc contraexemple sau argumente suplimentare care să completeze ceea ce am surprins eu. Cum mereu este mai bine mai târziu decât niciodată, nu pot să mă bucur că, în sfârşit, am şi eu un comentariu din partea cuiva care locuieşte în UK! Ba încă văd că am şi cititori în tot mai multe locuri din arhipelagul britanic! Potrivit counterului meu, chiar şi în aceste ultime zile în care n-am mai postat nimic văd că am accesări (nu ştiu cât m-or fi citit) de la oameni din (de la nord la sud): Aberdeen, Edinburgh, Glasgow, Isle of Man (insulă din arhipelag, dar nu parte a Regatului Unit!), Manchester, Nottingham, Worcester, Bath, Wokingham, London, Lewes şi Brighton.

Poate că, pe măsură ce voi povesti despre minunata Scoţie, voi avea mai multe comentarii (inclusiv dezaprobatoare), căci altfel uşor cade omul în mândrie, închipuindu-şi că numai aşa cum a văzut el lucrurile sunt în realitate, că numai el are dreptate. Prin mila Domnului, cu cât văd mai mult din lumea asta, cu atât mai mult îmi dau seama ce mare prostie ar fi să te încrezi în propria gândire, în propriile păreri sau propriile instincte. La purtarea Lui de grijă adaug ca probă cele 804 fotografii din făcute în patru zile, astfel că pot spera să nu ajung niciodată un Tartarin din Tarascon…

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (10) [Things like these, only at the Brits]

Dacă nu aş fi fotografiat eu însumi toate semafoarele ăstea, înghesuite pe o suprafaţă aşa de mică, aş fi putut zice că este vorba de un trucaj. Însă imaginea este autentică şi arată cam până unde poate merge paranoia autorităţilor britanice în încercarea lor de a garanta siguranţa circulaţiei. În schimb, cu faptul că pe foarte multe străzi din Brighton (şi pe zeci de metri chiar, nu ca aici!) sunt ţarcuri din acestea nu pot decât să fiu de acord.

Pe de o parte, ele descurajează indisciplina pietonilor. Căci cu chiu cu vai le poţi sări, treaz fiind. Aşadar, când eşti beat măcar vei fi nevoit să foloseşti trecerile de pietoni - de aici rezultă măcar o teoretică reducere a şanselor de accident mortal. Apoi, pe lângă amenzile usturătoare şi rapiditatea cu care vehiculele parcate ilegal sunt ridicate, ţarcurile elimină orice potenţial loc de parcare ilegală şi fac din Brighton unul dintre oraşele cu arterele cel mai aerisite din câte am văzut eu prin lume. E drept că sunt şi zile cu multe maşini care sunt constrânse să meargă cu viteza melcului, dar toate trebuie să folosească exclusiv carosabilul, ordonate ca nişte furnicuţe.

Nu pot însă să nu mă întreb la ce bun atâtea semafoare (minim 10, dacă nu or fi chiar 14 în poză), plasate pe o arteră centrală, între gară şi Churchill Shopping Centre. Ele sunt puse la o banală intersecţie în cruce, în care una din străzi (cam unde eram situat eu, fotografiind) urcă o pantă destul de abruptă, încât viteza nu poate fi prea mare. Ce o fi în capul lui Big Brother, care te filmează non stop şi pretutindeni, îţi spune “uită-te la dreapta” sau “uită-te la stânga” şi nu te lasă nici să traversezi, nici să parchezi neregulamentar? Mai că aş zice că următorul pas va fi inventarea robotului care să te treacă strada, ori că vrei, ori că nu vrei.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Witty bits from what I learned here (4) [Vorbe de duh din ce am învăţat pe aici]

Q: Have you wondered why is the European Commission so keen on compelling motorists all over the Union to keep their vehicles’ lights switched on during daytime? Does anyone still believe the crap that they are trying to sell us about European roads becoming safer after such a ridiculous preventing measure?

A: Well, from what I’m hearing from unofficial sources (please don't blame it on our lovely SEI hosts or others whom I may be talking to here!) the only explanation has to do with the successful lobbying performed by two giant EU car producers. One is French, the other is German. I know both their names, and none has plants neither in Romania, nor in the UK - that’s the only clue I’m going to give. It seems that their lobbyists are about to convince most of the EU bureaucrats with responsibility in this area that cars with their lights on during daytime (compulsory in Finland since 1972) produce fewer accidents. Therefore, apart from the Scandinavian countries, Austria, Romania, and a few others, all over the EU this could become law by 2010. Of course that many Brits oppose this, and here or here are some of their arguments! It is very likely that drivers, passengers or pedestrians won’t benefit from the measure, but the car industry certainly would, as light bulbs, batteries, and electronic systems will have a shorter lifespan.

[For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to/Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (5) [Things like these, only at the Brits]

Grija autorităţilor britanice pentru cei care nu prea se uită pe unde umblă (ca mine :) sau pentru cei care nu au uitat că strada nu se trece fără a te asigura (cum zice Codul rutier român la art. 72 al. 3), dar se uită în direcţia opusă, aşa cum au învăţat în ţara lor, este încă o surpriză plăcută! Cel puţin în bucăţica de UK văzută până acum (Brighton-Hove şi Londra), inscripţii precum cele din imagini sunt destul de dese. Din nou, nu vreau să absolutizez că numai la britanici o fi aşa - eu spun doar ce nu am mai văzut nicăieri prin lume până acum. Poate că măcar în vreuna din celelalte 73 de state unde se circulă pe stânga (respectiv cu volanul pe dreapta) există aceeaşi grijă pentru pietoni. Totuşi, mi-e groază să mă gândesc că sud-africanii, care organizează Campionatul Mondial de Fotbal din 2010, n-or fi început încă să vopsească mesaje similare la trecerile de pietoni. Dacă, în ciuda tuturor avertismentele de pe aici, aproape că nu găseşti vreun student străin sau imigrant care să nu-ţi povestească de câte ori era să-l calce vreo maşină sau ditamai autobuzul cu etaj, probabil că în Africa de Sud numărul accidentelor de circulaţie provocate de pietoni neatenţi (sau atenţi în direcţia opusă!) va creşte foarte mult în iulie-iunie 2010.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (3) [Things like these, only at the Brits]

Nu ştiu foarte multe detalii despre cum o fi în SUA - în afară de faptul că, cel puţin teoretic, nici acolo vreo autoritate locală, statală sau federală nu are dreptul să te oblige să te legitimezi - dar aici drepturile cetăţeanului întrec orice aşteptări pentru cineva dintr-o ţară fost-comunistă. Dacă ai încălcat vreo regulă de circulaţie şi ţi se semnalează acest lucru de către un poliţist, ai la dispoziţie şapte (7) zile să te prezinţi cu permisul de conducere la un sediu de poliţie. De la bun început, este eliminată o situaţie care favorizează corupţia, căci nu ai ce "negocia" cu poliţistul care te-a oprit. Câtă vreme vei face dovada că ai un permis de conducere valabil (şi ţi se respectă această prezumţie de bună-credinţă!), nu se pune problema refuzului înmânării actului de identitate, permisului de conducere, certificatului de înmatriculare sau de înregistrare, al celorlalte documente prevăzute de lege, cum zice Codul nostru rutier, care îţi dă şi puncte de penalizare, şi amendă contravenţională pentru asta.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]

Chestii d-astea, numai la britanici (1) [Things like these, only at the Brits]

Sub titlul acestei postări, încep încă un serial, în care am de gând să dau exemple de lucruri – trăznite :) sau demne de urmat – pe care numai în UK le-am întâlnit. Pentru început, iată ceva din prima categorie: imagini de pe George Street, artera principală din Hove, orăşelul lipit de vestul Brighton-ului, împreună cu care formează o singură unitate administrativă. Strada asta este exclusiv pietonală de luni până sâmbătă, dar deschisă autovehiculelor duminica, taman invers decât în majoritatea oraşelor europene. Aştept să fiu 'urecheat' pentru ignoranţă, dacă cineva a mai auzit de aşa ceva.

[Pentru toate episoadele din această serie şi toate postările de pe acest blog mergi la/For all the episodes of this series, and all the posts on this blog go to: Contents/Cuprins]